DECIZIE nr. 211 din 28 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Melinda Asztalos şi Sorin Petrache în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 şi nr. 7.345/2000 ale Judecătoriei Oradea.La apelul nominal răspunde avocat Adriana Dochitescu pentru Mircea Ifrim, lipsind autorii excepţiilor şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 146C/2001, nr. 147C/2001 şi nr. 148C/2001 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 147C/2001 şi nr. 148C/2001 la Dosarul nr. 146C/2001.Avocatul prezent, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, acestea fiind neintemeiate. Se apreciază ca excepţiile au fost ridicate cu scopul tergiversarii cauzelor aflate spre judecare la instanţa.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiilor, ca fiind neintemeiate, evocand jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 21 martie 2001, pronunţate în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 şi nr. 7.345/2000, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Melinda Asztalos şi Sorin Petrache.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16, 30, 49 şi 54 din Constituţie, deoarece împiedica exercitarea libera a profesiei de ziarist şi produc inechitate socială. De asemenea, se arata ca aceleaşi dispoziţii violeaza libertatea de exprimare şi dreptul la informaţie, incalcand astfel prevederile art. 20, 30 şi 31 din Constituţie. În opinia autorilor excepţiei, prin punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, oricând şi fără nici o condiţie, ziaristul poate fi constrâns sa adopte o poziţie contrară convingerilor sale. Or, dispoziţiile legale criticate dau oricui posibilitatea de a-l hartui pe ziarist în legătură cu exercitarea profesiei. Se solicita totodată Curţii Constituţionale sa supună atenţiei Parlamentului României necesitatea modificării procedurii de punere în mişcare a acţiunii penale în cazul ziaristilor învinuiţi de calomnie prin presa, în sensul că temeiurile sesizării instanţei să fie constatate printr-un rechizitoriu al parchetului.Judecătoria Oradea, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală se referă la infracţiunile de insulta şi calomnie alături de alte infracţiuni, şi nu doar la infracţiunile săvârşite de ziarişti. Aceste dispoziţii prevăd ca acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul anumitor infracţiuni, ca excepţie de la principiul oficialitatii procesului penal, considerându-se ca în acest fel se soluţionează mai uşor şi mai temeinic unele conflicte reglementate de legea penală.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale şi propune respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate. Se motiveaza ca stabilirea infracţiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în care trebuie efectuată urmărirea penală, precum şi a celor în cazul cărora sesizarea instanţei se face prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate este lăsată de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului. De asemenea, se arata ca prevederile art. 30 şi 31 din Constituţie, referitoare la libertatea de exprimare şi la dreptul la informaţie, trebuie interpretate prin raportare la art. 30 alin. (6) din Constituţie, care prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neintemeiate. Se arata ca procedura plângerii prealabile constituie o excepţie de la principiul oficialitatii procesului penal şi îşi are temeiul juridic în unele dispoziţii ale Codului de procedura penală, care prevăd ca pentru anumite infracţiuni de mai mica gravitate pornirea procesului penal să fie condiţionată de voinţa şi iniţiativa persoanei vătămate. În astfel de cazuri procesul penal nu poate fi pornit decât dacă organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, după caz, este sesizată prin plângere prealabilă de către persoana vătămată. Astfel, plângerea prealabilă nu este un act ce conţine punerea în mişcare a acţiunii penale, ci un act în temeiul căruia organele în drept o pun în mişcare. În opinia Guvernului nu se poate susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, nu se poate susţine ca dispoziţiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece acestea nu creează nici privilegii, nici discriminări şi nu încalcă vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi enumerate la art. 4 din Legea fundamentală. Se mai arata ca în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin deciziile nr. 161/2000, nr. 163/2000, nr. 193/2000, nr. 197/2000 şi nr. 231/2000, prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.Cu privire la încălcarea prevederilor art. 20 din Constituţie, Guvernul arata că nu îşi poate exprima opinia, deoarece autorii excepţiei nu au invocat nici o dispoziţie din tratatele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte.În fine, se mai arata ca prevederile legale criticate nu conţin dispoziţii de natura sa aducă atingere drepturilor sau libertăţilor fundamentale consacrate în art. 30 şi 31 din Constituţie sau care să contravină dispoziţiilor privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ori exercitării drepturilor şi libertăţilor, având în vedere ca obiectul reglementării prin dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală îl constituie procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazurile în care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauza de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."Autorii excepţiilor susţin, în principal, ca aceste dispoziţii legale, care fac posibil ca în urma plângerii adresate instanţei de judecată un ziarist invinuit de calomnie să fie chemat în judecata ca inculpat, sicanandu-l şi impiedicandu-l să îşi exercite profesia şi sa îi informeze corect pe cititori şi punându-l într-o situaţie de inferioritate în raport cu persoana pretins vătămată, sunt neconstituţionale.Astfel, sunt incalcate dispoziţiile art. 1 alin. (3), ale art. 16, 20, 30, 31, 49 şi 54 din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara."; … – Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă. … (3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. … (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. … (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publică sursa finanţării. … (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. … (7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. … (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege."; … – Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.(2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. … (3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţionala. … (4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice. … (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."Examinând excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu pot fi reţinute, sub nici un aspect, criticile formulate.Legiuitorul, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, conform căruia "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", a renunţat pentru anumite infracţiuni riguros selecţionate la principiul oficialitatii procesului penal şi a lăsat la aprecierea persoanei vătămate necesitatea intervenţiei organelor judiciare pentru soluţionarea conflictului. Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate, care este o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu poate fi contrară drepturilor şi intereselor părţilor, ci, dimpotriva, nu le poate fi decât favorabilă. De altfel, sub aspectul politicii penale s-a apreciat ca lăsarea la voinţa persoanei vătămate a punerii în mişcare a acţiunii penale şi a posibilităţii inlaturarii răspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împăcarea părţilor constituie calea cea mai sigura şi mai temeinica de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de practica. Aceasta procedura nu creează o situaţie de inferioritate a persoanei invinuite faţă de partea care se plange, deoarece inculpatul se bucura de toate drepturile procesuale, precum şi de dreptul de a se adresa organelor de urmărire penală în eventualitatea unei denuntari calomnioase. În consecinţa, având în vedere şi specificul infracţiunilor pentru care sesizarea instanţei se face prin plângere prealabilă adresată direct instanţei de judecată, persoana împotriva căreia s-a făcut o astfel de plângere nu este dezavantajata, asa cum pretind autorii excepţiilor, în comparatie cu situaţia în care plângerea a fost adresată organelor de urmărire penală şi sesizarea instanţei s-a făcut prin rechizitoriul procurorului.Având în vedere aceste motive, Curtea Constituţională constata ca prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 16, 30, 31 şi 49 din Constituţie.Curtea constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici prevederilor art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Potrivit art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul la libertatea de exprimare poate fi supus "unor formalităţi, condiţii, restrangeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru […] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora".De altfel, prin numeroase decizii, ca de exemplu deciziile nr. 195 şi nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea Constituţională a statuat, pentru aceleaşi considerente, ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii în aceasta materie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţii ridicate de Melinda Asztalos şi Sorin Petrache în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 şi nr. 7.345/2000 ale Judecătoriei Oradea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește