DECIZIE nr. 210 din 30 noiembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Banca Agricolă – S.A. – Sucursala coordonatoare Prahova în Dosarul nr. 5.073/1998 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal Banca Agricolă – S.A. – Sucursala coordonatoare Prahova este reprezentată de Mariana Tanase şi Florin Nita, consilieri juridici; Gheorghe Savu este prezent personal şi asistat de avocat Gheorghe Diaconescu; Viorica Liliana Savu este reprezentată de acelaşi avocat; lipseşte Societatea Comercială "Boving" S.A. Barcanesti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei arata ca în prezent actul de justiţie este grav prejudiciat de dispoziţia art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998, referitoare la regula motivarii apelului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii instanţei de fond, prin aceea ca stinghereste şi chiar uneori obstaculeaza accesul la justiţie al părţilor într-o etapa jurisdicţională superioară. Apreciază, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, ca acest termen prohibitiv este inutil, întrucât instanţa de apel trebuie să exercite controlul asupra fondului pentru a indrepta, acolo unde este cazul, soluţiile date în prima instanţa. De aceea susţine ca accesul la justiţie trebuie să fie efectiv, nu formal, iar dreptul la apărare nu trebuie afectat prin reducerea unui termen de motivare a caii de atac. Referindu-se la rolul activ al judecătorului, arata ca acesta este diluat până la dispariţie de caracterul nerezonabil al termenelor de sustinere a procesului. În continuare, arata ca sentinta civilă împotriva căreia s-a formulat apelul a fost pronunţată sub imperiul legii vechi, deci înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998, astfel ca, în speta, instanţa superioară a nesocotit principiul neretroactivitatii legii în materie civilă, consfintit de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În final, solicita admiterea excepţiei ridicate.În cuvântul sau avocatul părţilor Gheorghe Savu şi Viorica Liliana Savu solicita respingerea excepţiei invocate, arătând ca susţinerile autoarei excepţiei reflecta încercarea de deturnare a conţinutului drepturilor fundamentale consfinţite în art. 21 şi 24 din Constituţie. Dispoziţia legală criticata disciplineaza evoluţia procesului prin exercitarea dreptului la apel în termenul în care trebuie depuse motivarile, redus la 15 zile, faţă de dispoziţia art. 287 alin. (2) din Codul de procedură civilă, "până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare", sub sancţiunea decăderii din drept. Sancţiunea procesuala a decăderii din dreptul de a exercita o cale de atac, în cazul neefectuarii actului procedural în termenul legal imperativ este reglementată de art. 103 din Codul de procedură civilă, astfel ca autorul excepţiei trebuia sa invoce neconstituţionalitatea acestui text, iar nu a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 care nu a instituit o atare sancţiune procedurala. Considera ca argumentul privind caracterul nerezonabil al termenelor de sustinere a procesului este în discordanta cu politica juridică a statului referitoare la procesul civil, politica ce nu poate face obiectul negocierii, interpretării ori contestarii la o autoritate efectivă. Cu privire la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie apreciază ca Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998, în speta, nu este retroactivă, deoarece nu a adus atingere actelor de procedura îndeplinite înainte de intrarea în vigoare a acesteia. În final, depune la dosar concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public arata ca Băncii Agricole – S.A. – Sucursala coordonatoare Prahova îi aparţine culpa neexercitarii apelului în termenul imperativ acordat de lege, ceea ce motiveaza sancţiunea aplicată de instanţa de apel. De asemenea, apreciază ca, deşi sentinta civilă a fost pronunţată înainte de aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998, acest fapt nu contravine principiului tempus regit actum. De altfel, art. 714 din Codul de procedură civilă a fost abrogat prin Legea nr. 59/1993, care introduce apelul, iar regulile de procedura sunt de stricta interpretare. În final, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 5.073/1998, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă. Excepţia a fost ridicată de Banca Agricolă S.A. – Sucursala coordonatoare Prahova cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 680 din 28 octombrie 1998, pronunţată de Curtea de Apel Ploiesti.În motivarea excepţiei se susţine ca textul de lege criticat, "prin care s-a stabilit un termen de 15 zile pentru motivarea apelului, încalcă art. 21 şi 24 din Constituţia României privind accesul liber la justiţie şi la garantarea dreptului la apărare".Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "dispoziţia cuprinsă în art. 288^1 din Codul de procedură civilă nu aduce atingere principiilor înscrise în art. 21 şi 24 din Constituţie."Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât "Regula motivarii apelului în termen nu reprezintă o restrictie a vreunui drept, ci condiţia necesară pentru a se contura cadrul judecaţii în apel pentru toate părţile şi, totodată, pentru a se asigura, fără tergiversari, efectuarea controlului hotărârii atacate. În faţa instanţei de apel, ca de altfel în faţa oricărei instanţe judecătoreşti reglementar sesizate, drepturile părţilor pot fi exercitate fără nici o ingradire şi, desigur, tot astfel şi dreptul la apărare".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, în privinta căreia, cu precizările de mai jos, a fost legal sesizată.Obiectul excepţiei, astfel cum acesta rezultă din încheierea instanţei judecătoreşti în faţa căreia a fost ridicată, îl constituie art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998, text care are următoarea redactare: „După comunicarea motivarii hotărârii potrivit art. 288, părţile vor motiva apelul în fapt şi în drept, prezentând şi dovezile invocate în susţinerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevăzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socoteşte de la comunicarea hotărârii.Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 112 pct. 5.Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate părţile.Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată, dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanţe."Pe de altă parte, din examinarea concluziilor scrise, depuse în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă ca aceasta priveşte doar dispoziţia "într-un termen de 15 zile de la comunicare", prevăzută la alin. 1 al art. 288^1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998. În aceasta situaţie, având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi cele ale art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocată de parte, iar nu cu privire la ansamblul dispoziţiilor art. 288^1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii în mod eronat indicate de instanţa de judecată, prin încheiere, ca fiind obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.Analizând fundamentarea excepţiei, Curtea constata că nu se poate retine incompatibilitatea stabilirii unui termen în vederea depunerii motivelor de apel cu prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi cu cele ale art. 24 privind dreptul la apărare, deoarece motivarea apelului este una dintre regulile procedurii de judecată, care se stabileşte prin lege, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie, conform căruia "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".În realitate, prin dispoziţia legală criticata se urmăreşte ca exercitarea dreptului de a folosi o cale de atac să se realizeze cu buna-credinţa, în sensul prevederilor constituţionale ale art. 54, potrivit cărora: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi." Posibilitatea depunerii necircumstantiate într-un interval de timp a motivelor de apel contravine cerinței de a se soluţiona cauza într-un termen rezonabil. Stabilirea unui astfel de termen are ca finalitate asigurarea celeritatii procesului, constituind o garanţie a securităţii raporturilor juridice.De altfel, în actualul nostru sistem de drept, temeiul constituţional al exercitării căilor de atac îl constituie prevederile art. 128, din care rezultă ca împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Aceasta dispoziţie constituţională se referă, desigur, inclusiv la termenele de exercitare a căilor de atac.În sfârşit, constatând ca dispoziţia cuprinsă în art. 288^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, privitoare la motivarea apelului în fapt şi în drept într-un termen de 15 zile de la comunicarea motivarii hotărârii potrivit art. 288 din acelaşi cod, nu conţine elemente de retroactivitate, nefiind astfel incalcate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), Curtea urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Banca Agricolă – S.A. – Sucursala coordonatoare Prahova în Dosarul nr. 5.073/1998 al Curţii Supreme de Justiţie Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește