Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 4 septembrie 2001
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală
Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Razvan Savaliuc, Alexandru Mircea Cotarta, Dragos Iordache, Gabriel Bengea, Carmen Burtucala şi Raluca Tica în Dosarul nr. 5.095/2000 al Judecătoriei Targoviste.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică. Se mai arata ca textul de lege criticat nu conţine dispoziţii care ingradesc libertatea de exprimare, garantată în art. 30 din Constituţie, sau de natura sa impieteze asupra prezumţiei de nevinovatie. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală prin mai multe decizii şi a respins-o de fiecare data, constatând ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.095/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Razvan Savaliuc, Alexandru Mircea Cotarta, Dragos Iordache, Gabriel Bengea, Carmen Burtucala şi Raluca Tica, chemaţi în judecata pentru săvârşirea infracţiunilor de insulta şi calomnie prin presa, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, Teodor Vasiliu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 22, referitoare la dreptul la integritate psihică al persoanei, art. 23 alin. (8), referitoare la prezumţia de nevinovatie, precum şi ale art. 30 alin. (1), referitoare la libertatea de exprimare. Se arata ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este neconstitutional, deoarece da posibilitatea promovării unor acţiuni penale sicanatorii şi permit unui cetăţean de a face ca un altul sa devină parte în procesul penal, dobândind calitatea de inculpat prin simpla introducere a unei plângeri prealabile. În felul acesta drepturile procesuale ale părţii vătămate sunt mult mai largi decât cele ale presupusului făptuitor. Se arata de către autorii excepţiei ca în astfel de cazuri de sesizare a instanţei prin plângere directa instanţa este cea care pune în mişcare acţiunea penală şi tot ea se pronunţa asupra vinovatiei făptuitorului, ceea ce pune în discuţie obiectivitatea sa. Dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului la libera exprimare şi la informaţie, principii care stau la baza profesiei de jurnalist într-un stat de drept (art. 30 şi 31 din Constituţie). Partea vătămată poate determina gazetarul sa nu publice despre aceasta, ingradindu-i astfel dreptul la libera exprimare. Se arata ca prin punerea în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate este afectată prezumţia de nevinovatie, în condiţiile în care plângerea nu poate fi respinsă, chiar dacă nu exista temeiuri sau probe de vinovăţie. Astfel, este lezata inclusiv activitatea ulterioară a jurnalistului, deoarece în cazierul judiciar se înscriu date sau notari provizorii ce se fac şi pe baza comunicărilor despre punerea în mişcare a acţiunii penale.Judecătoria Targoviste, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale menţionate de autorii excepţiei în motivarea acesteia. Se arata ca existenta plângerii prealabile este o condiţie esenţială, potrivit prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Totodată instanţa considera ca punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituţionale şi ca se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se arata ca legea nu poate îngrădi dreptul persoanei de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii, iar plângerea prealabilă constituie, din punct de vedere al dreptului procesual penal, un mod special de sesizare a organelor judiciare. Totodată calitatea procesuala de inculpat, definită la art. 23 din Codul de procedură penală, "nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie", întrucât nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în actul de acuzare.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu creează nici privilegii, nici discriminări şi totodată nu încalcă nici unul dintre criteriile egalităţii în drepturi, enumerate la art. 4 din Constituţie. Nu este intemeiata susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la integritate psihică al persoanei, argumentandu-se ca prin procedura plângerii prealabile o persoană devine direct inculpat, fără existenta unei verificări prealabile. Guvernul arata ca aceasta sustinere este nefondata, deoarece activitatea procesuala care se desfăşoară după punerea în mişcare a acţiunii penale este cea de drept comun. În cursul judecaţii are loc o cercetare judecătorească în cadrul căreia inculpatului îi sunt asigurate garanţiile pentru a-şi exercită dreptul la apărare şi pentru a combate acuzatiile ce i se aduc, inclusiv prin exercitarea căilor de atac şi bucurandu-se de prezumţia de nevinovatie. În opinia Guvernului, nu se poate susţine ca se încalcă dreptul la integritate psihică atâta timp cat inculpatul beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil. Pentru aceleaşi considerente nu se poate susţine nici ca art. 279 din Codul de procedură penală contravine libertăţii de exprimare prevăzute la art. 30 din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere".Autorii excepţiei considera, în esenta, ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 23 alin. (8) şi art. 30 alin. (1) din Constituţie, texte care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 22 alin. (1): "Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.";– Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";– Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată.Faptul ca pentru anumite infracţiuni riguros selecţionate legiuitorul a făcut excepţie de la principiul oficialitatii procesului penal şi a lăsat la aprecierea persoanei vătămate prin infracţiune necesitatea intervenţiei organelor judiciare pentru soluţionarea conflictului nu poate fi contrar drepturilor şi intereselor părţilor, ci, dimpotriva, le este favorabil. Sub aspectul politicii penale s-a apreciat ca lăsarea la voinţa persoanei vătămate a punerii în mişcare a acţiunii penale şi posibilitatea inlaturarii răspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împăcarea părţilor constituie calea cea mai sigura şi eficienta de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de altfel şi în practica.Nici în cazul infracţiunilor enumerate la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, între care infracţiunile de insulta şi calomnie, care fac obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pentru care plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată, nu sunt incalcate drepturile inculpatului. Pe baza acestei plângeri şi verificand temeiurile pe care aceasta le cuprinde, instanţa stabileşte termen de judecată, punând astfel în mişcare acţiunea penală împotriva persoanei reclamate ca făptuitor, pe care o citeaza în calitate de inculpat. Or, aceasta modalitate de sesizare nu creează pentru inculpat o situaţie de inferioritate sau dezavantajoasa faţă de persoana vătămată atâta timp cat el se bucura de toate drepturile procesuale, precum şi de dreptul de a se adresa organelor de urmărire penală pentru săvârşirea de către reclamant a infracţiunii de denunţare calomnioasă. Având în vedere şi specificul infracţiunilor pentru care sesizarea instanţei se face prin plângere prealabilă adresată direct instanţei de judecată, nu se poate susţine cu argumente juridice puternice, asa cum pretind autorii excepţiei, ca inculpatul ar fi dezavantajat în comparatie cu situaţia în care plângerea prealabilă a fost adresată organelor de urmărire penală şi sesizarea instanţei s-a făcut prin rechizitoriul procurorului.Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin decizii anterioare, de exemplu prin Decizia nr. 162 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 2 noiembrie 2000, precum şi prin Decizia nr. 193 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi a reţinut că nu este încălcat nici unul dintre textele constituţionale invocate de autorii excepţiei.Soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Razvan Savaliuc, Alexandru Mircea Cotarta, Dragos Iordache, Gabriel Bengea, Carmen Burtucala şi Raluca Tica în Dosarul nr. 5.095/2000 al Judecătoriei Targoviste.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta──────────────