DECIZIE nr. 21 din 9 februarie 1999

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998, ridicată de Zamfirescu Mihaela în Dosarul nr. 7.330/1998 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 2 februarie 1999 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 februarie 1999, până la care autoarea excepţiei, Zamfirescu Mihaela, urmează să depună concluzii scrise.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 octombrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 7.330/1998, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998, ridicată, prin avocat, de Zamfirescu Mihaela, contestatoare într-o cauza civilă ce are ca obiect soluţionarea contestaţiei la decizia de desfacere a contractului de muncă a autoarei excepţiei, decizie emisă de Comisia Naţionala pentru Statistica.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 109/1998, care au determinat desfacerea contractului de muncă al contestatoarei în temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 38 alin. (1) şi (2), referitoare la dreptul la munca, la dreptul de alegere a profesiei şi a locului de muncă, respectiv la dreptul la protecţia socială a muncii, precum şi prevederilor art. 49 privind condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.De asemenea, autoarea excepţiei considera ca prin dispoziţiile legale atacate "s-a creat un pretext de inlaturare a unor persoane, pentru a se putea crea fonduri pentru cei rămaşi", iar într-o asemenea situaţie nu se mai poate vorbi de o reducere reală de posturi, care să justifice aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca, "în raport cu dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (2) şi ale art. 49 din Constituţie, prevederile art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 109/1998 nu apar ca neconstituţionale”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere comunicat de preşedintele Camerei Deputaţilor se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât "ocuparea numărului de posturi în limita maxima de posturi prevăzută în anexa nu poate fi invocată ca o ingradire a dreptului fundamental la munca".Pe de altă parte, încetarea contractului de muncă în temeiul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii nu-l împiedica pe angajat sa încheie un alt contract de muncă la alt angajator.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, de asemenea, excepţia neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 109/1998 nu instituie o ingradire a dreptului la munca, a libertăţii de alegere a profesiei şi a locului de muncă şi nici a dreptului la protecţia socială a muncii. Din aceste dispoziţii legale rezultă „obligaţia ordonatorilor principali de credite de a lua măsuri, începând cu 1 iulie 1998, de corelare a numărului de posturi ocupate cu numărul maxim de posturi prevăzut în anexa nr. 3 a acestei legi …, având drept scop încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în anul 1998”.Referitor la art. 5 alin. (5) din Legea nr. 109/1998 se apreciază ca aceste dispoziţii stabilesc doar „sursele de finanţare din care pot fi acordate personalului premii în cursul anului 1998”, fără sa instituie vreo restrangere a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, care să contravină prevederilor art. 38 alin. (1) şi (2) ori ale art. 49 din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise, depuse de autoarea excepţiei, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.Alin. (4) şi (5) ale art. 5 din Legea nr. 109/1998 au următorul cuprins:"(4) În vederea încadrării în cheltuielile de personal aprobate în anul 1998, ordonatorii principali de credite vor lua măsuri ca, începând cu data de 1 iulie 1998, numărul de posturi ocupate sa nu depăşească numărul maxim de posturi prevăzut în anexa nr. 3 …""(5) Economiile la cheltuielile cu salariile, rezultate ca urmare a neocuparii posturilor prevăzute în anexa nr. 3 şi a modificării structurii de personal, pot fi utilizate pentru acordarea de premii în cursul anului 1998 …"Examinând textul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 109/1998, Curtea constata ca acesta nu conţine nici o dispoziţie prin care să fie restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi recunoscute cetăţenilor în Constituţie, deci nici al dreptului la munca, al libertăţii alegerii profesiei sau a locului de muncă ori al dreptului la protecţia socială a muncii.În schimb, interzice autorităţilor publice, instituţiilor şi unităţilor titulare ale alocaţiilor bugetare ca, începând cu data de 1 iulie 1998, sa încadreze un număr mai mare de personal decât cel maxim prevăzut în anexa nr. 3 a legii pentru fiecare în parte, iar în cazul în care, anterior, acest număr a fost depăşit, le obliga sa ia asemenea măsuri de reorganizare sau de restructurare încât să se încadreze în numărul maxim de posturi prevăzut, pentru a nu depăşi cheltuielile de personal aprobate.Aprobarea bugetului de stat şi, în cadrul acesteia, stabilirea cuantumului şi a principalelor destinaţii ale alocaţiilor bugetare constituie atributul constituţional exclusiv al legiuitorului, iar exercitarea lui nu infrange nici o norma constituţională.Dispoziţiile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 109/1998 nu impun reducerea posturilor ocupate. Ele permit însă ca economiile realizate ca urmare a neocuparii numărului maxim de posturi aprobat să fie folosite la premierea personalului în cursul anului 1998.Autorităţile publice, instituţiile şi unităţile au libertatea ca, în limita numărului maxim de posturi aprobat prin lege, sa stabilească numărul optim de posturi pe care le ocupa, în vederea asigurării bunei funcţionari şi a eficientei activităţii lor.Faptul ca reducerea de personal a fost sau nu rezultatul unor măsuri reale de reorganizare şi ca a vizat sau nu posturi de natura celui ocupat de angajata căreia i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii constituie elemente a căror stabilire cade în sarcina instanţei investite cu judecarea contestaţiei la decizia de desfacere a contractului de muncă şi nu pot face obiect al contenciosului constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 2, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (4) şi (5) din Legea bugetului de stat pe anul 1998 nr. 109/1998, ridicată de Zamfirescu Mihaela în Dosarul nr. 7.330/1998 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 februarie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește