DECIZIE nr. 21 din 8 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Horticolă Dunărea” – S.A. din comuna Vădeni în Dosarul nr. 5.416/196/2007 al Tribunalului Brăila – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei. În acest sens, arată că la dosar a fost comunicată o adresă prin care autoarea excepţiei solicită un nou termen, în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, deoarece consideră că autorul excepţiei a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător, încheierea de sesizare a instanţei fiind din data de 9 octombrie 2008.Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare formulată de autorul excepţiei.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură care nu afectează accesul liber la justiţie, dispoziţiile constituţionale ale art. 44 neavând incidenţă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.416/196/2007, Tribunalul Brăila – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost invocată în recursul formulat de autor împotriva Sentinţei civile nr. 1.285/19.02.2008, pronunţată de Judecătoria Brăila într-o cauză de fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că înlăturarea căii de atac a apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, deşi acest din urmă text garantează egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa legii. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care părţile sunt lipsite de un grad de jurisdicţie, cel al apelului. De asemenea, consideră că se încalcă şi dispoziţiile constituţionale în materia proprietăţii, invocate, deoarece măsura adoptată prin legea specială, de a înlătura calea de atac a apelului, nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, aducând atingere existenţei dreptului.Tribunalul Brăila – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, arătând că legiuitorul are dreptul de a institui reguli speciale de procedură în considerarea unor situaţii deosebite.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale. Arată că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale. Consideră că textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere, Curtea a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul excepţiei critică însă doar prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII – Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare – al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, care au următorul conţinut: „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului.”Autorul excepţiei invocă încălcarea atât a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cât şi a dispoziţiilor art. 6 relative la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate sunt norme de procedură, potrivit cărora hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti, în procesele funciare, în primă instanţă sunt supuse numai recursului.Curtea constată că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar art. 126 alin. (2) din Constituţie prevede că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute prin lege.De altfel, Curtea a statuat, în mod constant, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.De asemenea, Curtea observă că textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Horticolă Dunărea” – S.A. în Dosarul nr. 5.416/196/2007 al Tribunalului Brăila – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește