DECIZIE nr. 21 din 17 ianuarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Ioan Rus în Dosarul nr. 14.846/83/2010 al Tribunalului Satu Mare – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 638D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. 14.846/83/2010, Tribunalul Satu Mare – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Ioan Rus în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în rejudecare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, deoarece instanţele de judecată pot înlătura readministrarea unei probe, chiar dacă este favorabilă inculpaţilor.Tribunalul Satu Mare – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Ascultarea martorului, expertului sau interpretului, care au următorul conţinut: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanţa dispune citirea depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale şi va ţine seama de ea la judecarea cauzei."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare şi art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 857 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 12 septembrie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, statuând că precizările unui martor cu prilejul audierii sale în faza de urmărire penală nu sunt valorificate tale quale. Probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedură penală, o valoare dinainte stabilită şi aprecierea lor se face de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate şi în scopul aflării adevărului. De aceste obligaţii este ţinută şi instanţa de judecată în faza de cercetare judecătorească, instanţă care, după citirea depoziţiei martorului în condiţiile art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, va proceda în consecinţă.Curtea a mai constatat că utilizarea probelor obţinute în faza instrucţiei penale nu contravine dreptului la un proces echitabil, atât timp cât dreptul la apărare a fost respectat. De aceea, citirea declaraţiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în faţa instanţei nu poate fi luată în considerare dacă acuzatul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii anterioare, să interogheze persoanele ale căror declaraţii sunt citite în şedinţa de judecată. Prin urmare, nu se poate susţine că prin dispoziţiile legale criticate este încălcat dreptul la un proces echitabil, atâta vreme cât acuzatul a manifestat un dezinteres total faţă de administrarea probelor atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată. Aceasta deoarece, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul, deşi a avut posibilitatea solicitării unei eventuale confruntări, nu s-a prevalat de acest drept. A porni de la premisa administrării părtinitoare a probelor, complinită de nepăsarea acuzatului, nu atrage neconstituţionalitatea unui text, deoarece, aşa cum s-a arătat, procesul penal are între altele ca scop numai pedepsirea persoanei vinovate de comiterea unei infracţiuni, fiind guvernat de principiul aflării adevărului.Mai mult decât atât, Curtea a mai arătat că dreptul acuzatului de a solicita audierea martorilor acuzării presupune asigurarea completă a egalităţii armelor în materie, ceea ce înseamnă că, sub această rezervă, autorităţile naţionale au libertatea de a aprecia pertinenţa unei oferte de probă făcute de acuzat în măsura compatibilităţii ei cu noţiunea de proces echitabil.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Ioan Rus în Dosarul nr. 14.846/83/2010 al Tribunalului Satu Mare – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește