DECIZIE nr. 209 din 17 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Domeniul Coroanei” – S.R.L. în Dosarul nr. 10.168/63/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat Ana Maria Mihălcescu, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.924D/2008, nr. 2.024D/2008, nr. 2.107D/2008 şi nr. 2.294D/2008, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială "Cervina" – S.A. Segarcea şi Societatea Comercială "Oltyre" – S.A. Craiova în dosarele nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008 ale aceleiaşi instanţe.La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin acelaşi avocat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.Avocatul autorilor excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.924D/2008, nr. 2.024D/2008, nr. 2.107D/2008 şi nr. 2.294D/2008 la Dosarul nr. 1.923D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, deoarece prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. Se arată că dreptul prin care s-a concesionat un bun este un drept câştigat care trebuie respectat. De asemenea, modalitatea de impozitare trebuie să fie echitabilă şi rezonabilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 16 septembrie 2008, 25 septembrie 2008 şi 4 noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.168/63/2008, nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008, Tribunalul Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Domeniul Coroanei” – S.R.L., Societatea Comercială „Cervina” – S.A. Segarcea şi Societatea Comercială „Oltyre” – S.A. Craiova în cauze ce au ca obiect judecarea plângerilor împotriva deciziilor de impunere emise de primărie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, deoarece prevăd că taxa pe terenurile proprietate a statului reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor. Se arată că, anterior modificării textului de lege criticat prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, această sarcină nu era prevăzută în legislaţia fiscală, iar concesionarului îi revenea numai obligaţia de a suporta redevenţa anuală stabilită prin contractul de concesiune. De asemenea, se arată că suprimarea dreptului câştigat de concesionar nu are justificare şi este incompatibilă cu principiile statului de drept.Tribunalul Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituţionale invocate, deoarece în cauză este vorba de instituirea unei obligaţii fiscale, iar nu de stabilirea unor măsuri de ocrotire a proprietăţii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere principiilor ocrotirii şi garantării, în mod egal, a proprietăţii private.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile autorilor excepţiei, prin avocat, şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 343/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 256 alin. (3): "Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, se stabileşte taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe teren."În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) privind ocrotirea în mod egal a proprietăţii private şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Prin Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunţându-se asupra constituţionalităţii prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea a statuat, faţă de jurisprudenţa anterioară, că „plata impozitului pe teren în cazul terenurilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, de către concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, nu este de natură a încălca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul este liber să stabilească impozite, în măsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinită în cazul de faţă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţă a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între părţile interesate”.Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, cu motivarea că pentru terenul concesionat ori închiriat concesionarul şi locatarul plătesc şi redevenţă/chirie etc., Curtea a reţinut, prin aceeaşi decizie, că "aceasta nu are relevanţă sub raportul constituţionalităţii textului criticat, fiind o problemă care priveşte exclusiv părţile contractului de concesiune sau de închiriere, precum şi clauzele lui, iar nu o problemă de ocrotire inegală a dreptului de proprietate privată. Ocrotirea proprietăţii private nu se realizează prin regimul de impozitare, ci prin alte instrumente juridice. De altfel, Curtea constată că prevederile art. 1 paragraful 2 al Protocolului adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabilesc că dispoziţiile privind protecţia proprietăţii nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosinţei bunurilor conform interesului general şi pentru a asigura plata impozitelor".În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a mai reţinut că textul criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în situaţiile prevăzute de ipoteza normei respective. Pe de altă parte, principiul egalităţii în drepturi înscris în Constituţie priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără a institui egalitatea între cetăţeni şi autorităţile publice sau între cetăţeni şi stat sau unităţile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public.În sfârşit, referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea a constatat că stabilirea prin lege a obligaţiei plăţii impozitului pe teren pentru subiectele prevăzute nu numai că nu încalcă, ci, dimpotrivă, este perfect compatibilă cu textele constituţionale invocate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Domeniul Coroanei” – S.R.L., Societatea Comercială „Cervina” – S.A. Segarcea şi Societatea Comercială „Oltyre” – S.A. Craiova în dosarele nr. 10.168/63/2008, nr. 10.169/63/2008, nr. 10.167/63/2008, nr. 10.508/63/2008 şi nr. 14.099/63/2008 ale Tribunalului Dolj – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește