DECIZIE nr. 209 din 14 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 10.753/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se apreciază că prevederile legale criticate cuprind o normă de procedură a cărei instituire este un atribut al legiuitorului, iar scopul acesteia este de a descuraja exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale de către părţi. În consecinţă, nu există o încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.753/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor” – S.A. Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi. În argumentarea acestei critici se arată că prin „prevederea posibilităţii ca instanţele de judecată să dispună suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor, fără a fi obligatoriu pentru reclamant să depună o cauţiune, se creează posibilitatea ca să se suspende hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor în mod şicanatoriu, pe perioade îndelungate de timp, deoarece un ciclu procesual durează minimum un an, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, în sensul că dreptul de vot al majorităţii […] este lipsit de eficienţa sa firească”.De asemenea, autorul excepţiei mai apreciază că, "prin faptul că nu s-a stabilit de către legiuitor obligativitatea cauţiunii, acţionarii majoritari pot fi şicanaţi după bunul plac al acţionarilor minoritari", fără ca aceştia să poată fi "ţinuţi răspunzători pentru prejudiciul ce îl creează".Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată "în condiţiile în care o suspendare a executării hotărârilor acţionarilor se poate dispune numai de o instanţă judecătorească, astfel încât este exclusă consacrarea printr-o hotărâre judecătorească a unui abuz de drept".Totodată instanţa apreciază că "legiuitorul a înţeles să lase la aprecierea judecătorului situaţiile în care dispune consemnarea unei cauţiuni, fapt ce nu afectează echilibrul procesual şi nu poate echivala cu încălcarea dreptului de proprietate al acţionarilor". Se mai arată, de asemenea, că "judecătorul stabileşte sau nu cauţiunea în funcţie de împrejurările cauzei, raportul juridic dedus analizei, temeinicia motivelor invocate, fiind exclusă suspendarea unei hotărâri AGA atunci când nu există legalitate şi temeinicie".În opinia instanţei "raţionamentul pârâtei este greşit, deoarece pleacă de la prezumţia că neobligativitatea cauţiunii permite promovarea şi admiterea cererilor de ordonanţă în mod şicanatoriu, când, în fapt, prin admiterea unei asemenea cereri de suspendare se împiedică un posibil abuz". Mai mult, se apreciază că "obligativitatea cauţiunii în asemenea cauze ar echivala cu încălcarea accesului la justiţie".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În punctul de vedere prezentat Guvernul observă că în urma republicării Legii nr. 31/1990, art. 132 a devenit art. 133 şi apreciază că prevederile criticate nu încalcă art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, ci, dimpotrivă, „prin dreptul acţionarilor de a ataca hotărârile nelegale sau contrare actului constitutiv ale adunării generale se previn abuzurile acţionarilor majoritari şi se pun în valoare principiile constituţionale care consacră drepturile fundamentale ale omului, precum liberul acces la justiţie (art. 21), garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată (art. 44) şi egalitatea în drepturi (art. 16)”.Totodată Guvernul consideră că dispoziţiile art. 133 protejează dreptul de proprietate al acţionarilor care se consideră vătămaţi, "iar posibilitatea instanţei judecătoreşti de a suspenda hotărârea adunării generale nu este destinată a proteja numai interesele reclamanţilor, ci şi ale celorlalţi acţionari, ale societăţii comerciale şi ale terţilor".Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În punctul de vedere prezentat se arată că "măsurile stabilite prin textul de lege criticat reprezintă cadrul legal al funcţionării în bune condiţii a societăţilor comerciale şi vin să ocrotească dreptul de proprietate al acţionarilor, prin faptul că le oferă posibilitatea de a contesta orice hotărâre a adunării generale contrară legii sau actului constitutiv şi de a solicita suspendarea acesteia". De asemenea, se mai apreciază că, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită exclusiv de legiuitor, [iar] instituirea de cauţiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercită, printre altele, din raţiuni legate de descurajarea exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din motivarea formulată, îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi nu cele ale art. 132, cum greşit au fost indicate de autorul excepţiei. Aşadar, prin prezenta decizie, Curtea urmează a se pronunţa cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, al căror cuprins este următorul:"(1) O dată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării hotărârii atacate:(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune." … Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi, care au următorul cuprins:"(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate care prevăd posibilitatea, iar nu obligaţia, stabilirii de către instanţa de judecată a unei cauţiuni în cazul încuviinţării cererii de suspendare a executării hotărârii atacate, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi.Cu privire la aceste susţineri, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură a căror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autorităţii legiuitoare.Curtea constată, de asemenea, că art. 133 alin. (1) şi (2) din legea criticată permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acţionarilor contestate şi să stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. De asemenea, Curtea mai reţine că depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecinţă, Curtea constată că prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cocor” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 10.753/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește