DECIZIE nr. 209 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bana-n” – S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 6.689/R/CA/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, apreciind că acestea nu contravin prevederilor constituţionale, şi, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.689/R/CA/2006, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bana-n” S.R.L. din Lugoj.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8), art. 45, art. 16 alin. (1), art. 1 alin. (3), art. 21, 20, art. 21 alin. (3) şi art. 11 raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece sunt ambigue şi ar fi trebuit să prevadă aplicarea sancţiunii contravenţionale în sarcina importatorului sau producătorului, şi nicidecum în sarcina celui care comercializează produsele, întrucât acestuia din urmă i se îngrădeşte astfel dreptul de a efectua acte şi fapte de comerţ pentru culpa altuia. Totodată, se consideră că statul român ar trebui, pe de o parte, să ia măsuri ca de la producător sau importator să nu între pe piaţă produse accizabile marcate necorespunzător sau cu marcaje false, iar pe de altă parte, să nu sancţioneze un simplu comerciant de bună-credinţă care a cumpărat astfel de produse în scop de revânzare.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală şi cu reglementările internaţionale invocate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, care au următorul cuprins:– Art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „Constituie contravenţii următoarele fapte: [à’61]c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false"; … – Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: „(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d), astfel:a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g) şi o) se sancţionează cu amendă de la 20 milioane lei la 40 milioane lei; … b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), e) şi m) se sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei; … c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se sancţionează cu amendă de la 400 milioane lei la 1 miliard lei. … (2) Contravenţiile prevăzute la art. 10 lit. d), aplicabile persoanelor fizice, se sancţionează cu amendă de la 8 milioane lei la 40 milioane lei. … (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici, potrivit art. 14." … În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8), art. 45, art. 16 alin. (1), art. 1 alin. (3), art. 21, art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 11 raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, se constată că acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat că textul legal criticat stabileşte faptul că deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, constituie contravenţie.De asemenea, Curtea a observat că, potrivit art. 203 din Codul fiscal, responsabilitatea marcării revine antrepozitarilor autorizaţi [persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile, într-un antrepozit fiscal – art. 163 lit. e) din Codul fiscal] sau importatorilor. Totodată, Codul fiscal, la art. 296^1 alin. (1) lit. h), stabileşte că marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerea în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel constituie infracţiune. Astfel, coroborând textele legale de mai sus, Curtea a constatat că atât cel ce marchează cu marcaje false produsele accizabile supuse marcării sau deţine în antrepozitul fiscal produse marcate în acest fel, cât şi cel care deţine în afara antrepozitului fiscal sau comercializează pe teritoriul României produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, necorespunzător marcate sau cu marcaje false, sunt sancţionaţi, prima faptă constituind infracţiune, iar cea de-a doua, contravenţie. Este, de altfel, o soluţie legislativă care sancţionează aceste fapte săvârşite cu vinovăţie, orice încălcare a legii impunând o sancţiune în raport cu gravitatea faptei săvârşite.Totodată, în aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că aceste măsuri au fost instituite pentru a lupta eficient împotriva evaziunii fiscale, ceea ce nu îngrădeşte cu nimic libertatea comerţului şi nici protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, ci, dimpotrivă, stabileşte un cadru legal, clar şi precis, în care să se desfăşoare schimburile comerciale cu protejarea intereselor economice naţionale. Astfel, măsura în cauză protejează şi concurenţa loială, neîngăduind intrarea pe piaţă a unor produse accizabile care eludează cadrul legal în domeniu. De altfel, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, cu specificarea faptelor ilicite prejudiciabile pentru societate sau terţi.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin decizia menţionată, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.II. Cu privire la dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, se reţine că obiectul litigiului dedus instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate este soluţionarea recursului prin care autorul excepţiei contestă Sentinţa civilă nr. 1.125/2006, pronunţată de Judecătoria Lugoj, privind soluţionarea plângerii sale contravenţionale la procesul-verbal nr. 0173623 din 30 septembrie 2006, prin care a fost sancţionat pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003.Astfel, având în vedere că soluţionarea cauzei deduse instanţei de judecată nu depinde de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra excepţiei de neconstituţionalitate „care are legătură cu soluţionarea cauzei”, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bana-n” S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 6.689/R/CA/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește