DECIZIE nr. 208 din 30 noiembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. 2 şi 3 şi ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. 7 şi ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BOG-SAB” – S.R.L. din Valea Calugareasca în Dosarul nr. 1.856/1999 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială, având ca părţi pe autorul excepţiei, Ministerul Finanţelor şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Prahova.La apelul nominal s-a constatat lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondata, deoarece textele de lege criticate nu contravin Constituţiei. Somaţia la executare, ca de altfel oricare act de executare, poate fi atacată pe calea contestaţiei la executare. Textele criticate nu încalcă nici dreptul constituţional al garantarii dreptului de proprietate, întrucât ele se referă la acte premergătoare executării silite.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 iulie 1999 Tribunalul Prahova – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. 7 şi ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, ridicată de Societatea Comercială „BOG-SAB” – S.R.L. din Valea Calugareasca într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate de autorul excepţiei la somaţia emisă de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Prahova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut ca, în baza Procesului-verbal din 12 octombrie 1998, autorul acesteia a fost obligat la plata sumei de 420.163.033 lei reprezentând T.V.A., precum şi a sumei de 7.421.414 lei, suplimentar, reprezentând impozit pe profit. Totodată, în baza art. 6 din Legea nr. 12/1990, republicată, cu modificările ulterioare, i s-a confiscat suma de 2.369.790.574 lei plus penalităţi în suma de 105.797.183 lei, deşi, potrivit art. 41 din Constituţie, nu pot fi confiscate decât bunurile „a căror ilicitate penală sau contravenţională este dovedită pe cale jurisdicţională”. În consecinţa, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu art. 41 din Constituţie, întrucât a fost încălcat dreptul sau de proprietate recunoscut de Constituţie. De asemenea, se mai susţine ca textele cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie, care permite oricărei persoane fizice sau juridice interesate sa conteste în justiţie actele organelor administrative. Or, executarea prematura a unor creanţe sau măsura confiscării, luate înainte de a se folosi toate căile de atac reprezintă „un abuz fundamental constituţional”. Pe de altă parte, Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, în scopul urgentarii executării silite, a considerat ca somaţia constituie un titlu executoriu, ceea ce este contrar atât dispoziţiilor Constituţiei, cat şi prevederilor art. 372 şi următoarele din Codul de procedură civilă, potrivit cărora un act juridic devine titlu executoriu numai după epuizarea procedurii gratioase sau contencioase.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa de judecată considera ca aceasta este nefondata, deoarece textele criticate se referă la modul de declansare a executării silite şi la faptul ca organele de executare pot folosi oricare dintre modalităţile de executare silită, cum ar fi decontarea bancară executorie sau executarea creanţelor fiscale. Rezultă ca aceste prevederi nu sunt în contradictie cu dispoziţiile Constituţiei, nefiind deci neconstituţionale, motivat şi de faptul ca art. 135 din Constituţie stabileşte ca proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor sale administrative, iar art. 136 alin. (1) din Constituţie prevede că formarea, administrarea şi controlul resurselor financiare ale statului, instituţiilor publice şi unităţilor administrativ-teritoriale sunt reglementate prin lege.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. 7 şi ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 este neîntemeiată pentru următoarele motive:Deşi art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, modificată, nu conţine decât cinci alineate, autorul excepţiei contesta alin. 7 al acestui articol. Întregul sau conţinut cuprinde însă reglementarea actelor premergătoare executării silite, precum şi începerea acestei proceduri, iar nu confiscarea, astfel cum se afirma în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. Acest articol nu se referă la titlurile executorii ori la posibilitatea executării creanţelor înainte de a se epuiza toate căile de atac, astfel cum se arata în aceeaşi motivare. De asemenea, art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 nu conţine astfel de dispoziţii, acesta prevăzând posibilitatea organelor de executare de a folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalităţile de executare silită prevăzute de aceasta ordonanţa şi deci nu exista nici o legătură cu dispoziţiile constituţionale invocate în cauza.Prevederile art. 23 alin. 7 şi ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care se referă la accesul liber la justiţie, şi nici prevederilor art. 41 din Constituţie, care reglementează protecţia proprietăţii private.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul sesizării îl constituie prevederile art. 23 alin. 7 şi ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996.Analizând însă susţinerile autorului excepţiei, precum şi conţinutul Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, Curtea constata ca, în realitate, sunt criticate prevederile art. 23 alin. 2 şi 3, precum şi ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996.Art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, care nu a fost modificat prin Legea nr. 108/1996, nu cuprinde un alineat 7 la care se referă autorul excepţiei, emiterea somaţiei de executare fiind prevăzută însă la alin. 2 al art. 23, care are următorul conţinut: „Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înştiinţarea de plată, organul de executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somaţii, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor datorate.” Potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, „Somaţia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnatura şi ştampila organului de executare şi va fi însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu”.Art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, de asemenea rămas nemodificat, prevede că „Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalităţile de executare silită prevăzute de prezenta ordonanţă”.În aceasta situaţie, Curtea urmează să se pronunţe asupra art. 23 alin. 2 şi 3, precum şi asupra art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996.Autorul excepţiei susţine ca aceste texte sunt neconstituţionale, deoarece contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime." şi "(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Totodată încalcă şi art. 41 din Constituţie, care prevede la alin. (1) ca "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar la alin. (7) se prevede că "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma".Analizând textele criticate, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, deoarece somaţia la executare prevăzută la art. 23 alin. 2, ca de altfel oricare dintre modalităţile de executare silită prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 pot fi atacate pe calea contestaţiei la executare, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 din acest act normativ. Hotărârea organului de jurisdicţie administrativă, precum şi actele de executare, reglementate de ordonanţa de mai sus, sunt supuse astfel controlului judecătoresc. De altfel, în cauza dreptul autorului excepţiei privind accesul liber la justiţie a fost deja exercitat prin introducerea contestaţiei la executare care a generat litigiul, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.Textele criticate nu încalcă nici dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (7) din Constituţie, întrucât ele se referă la actele premergătoare executării silite şi la începerea acestei proceduri , iar nu la confiscarea de bunuri stabilită în temeiul constatării săvârşirii unei contravenţii. Autorul excepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 105/1997, avea însă posibilitatea ca, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei Ministerului Finanţelor, să se adreseze instanţei judecătoreşti prevăzute în legea specială pentru a constata realitatea afirmaţiilor sale. Potrivit art. 76 din aceeaşi ordonanţa a Guvernului, contestaţia la executare poate fi formulată şi împotriva titlului executoriu, cu condiţia ca acest titlu sa nu fie o hotărâre pronunţată de o alta instanţa judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu exista o procedură care să prevadă posibilitatea ca o instanţa competenţa să se pronunţe asupra acestuia. Reglementarea în acest fel a căilor de atac împotriva unor decizii pronunţate de Ministerul Finanţelor, în temeiul Legii nr. 105/1997, nu contravine dispoziţiilor constituţionale, întrucât, conform art. 128 din Constituţie, exercitarea acestor cai de atac se face în condiţiile legii.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, în sensul că somaţia organului financiar nu poate fi un titlu executoriu, Curtea constata ca este neîntemeiată.Prin Decizia nr. 25 din 5 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 11 mai 1993, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că nu constituie o încălcare a dispoziţiilor constituţionale executarea silită a creanţelor fiscale fără constituirea titlului executoriu printr-o hotărâre judecătorească. Pentru aceleaşi motive rezultă ca este constituţional textul art. 25 alin. 3 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, prin care titlul de creanta emis de organul financiar competent pentru impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de întârziere şi pentru alte sume datorate şi neachitate statului în termenul legal este considerat titlu executoriu.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine Curtea să-şi schimbe jurisprudenta, urmează a se avea în vedere motivele reţinute în aceasta decizie.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. 2 şi 3 şi ale art. 40 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „BOG-SAB” – S.R.L. din Valea Calugareasca în Dosarul nr. 1.856/1999 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește