DECIZIE nr. 208 din 14 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Predescu – judecătorFlorentina Baltă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, excepţie ridicată de Laurenţiu Matei în Dosarul nr. 7.343/2004 al Judecătoriei Giurgiu.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2005 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991. Apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenţei Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierea din 30 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 7.343/2004, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Laurenţiu Matei într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, întocmit de agenţi constatatori din cadrul Ministerului Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti – Biroul Practici Neloiale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 24, care garantează dreptul la apărare, ale art. 51, referitoare la dreptul la petiţionare, ale art. 52, care reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, conform cărora statul trebuie să asigure libertatea comerţului. Precizează faptul că dispoziţiile art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate numai în măsura în care agenţii constatatori, purtători ai autorităţii de stat, procedează la aplicarea sancţiunilor contravenţionale în materia concurenţei neloiale fără a efectua o cercetare aprofundată a împrejurărilor în care s-au petrecut faptele, pentru a stabili dacă, în concret, acestea întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei de concurenţă neloială. În continuare arată că sarcina probei este inversată datorită prezumţiei de legalitate care e conferită de lege actului de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Susţine că, din acest motiv, se poate ajunge la abuzuri, „justiţiabilului fiindu-i uneori imposibil, din motive ce nu-i pot fi imputate, să demonstreze că faptele ce-i sunt puse în sarcină nu întrunesc elementele constitutive ale unei contravenţii”.Judecătoria Giurgiu apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se invocă o neconcordanţă între dispoziţiile Constituţiei şi prevederile art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991, ci sunt criticate interpretările şi modalităţile de aplicare de către purtătorii autorităţii de stat a acestor dispoziţii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează în acest sens că dispoziţiile de lege criticate nu au ca obiect de reglementare norme cu incidenţă nici în materia dreptului de apărare, pentru exercitarea căruia nu stabilesc nici limitări şi nici proceduri speciale, şi nici asupra dreptului de petiţionare sau asupra dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică. Observă că, în speţă, stabilirea în cadrul prevederilor legale criticate ca fiind neconstituţionale a elementului material al contravenţiei nu a afectat modul de exercitare a niciunuia dintre aceste drepturi prevăzute de Constituţie. În continuare apreciază că s-a dat eficienţă principiului constituţional al libertăţii comerţului şi protecţiei concurenţei loiale. De asemenea, consideră că "atragerea răspunderii contravenţionale pentru fapta prin care salariatul exclusiv al unui comerciant îşi oferă serviciile unui concurent este pe deplin justificată de interesul general al societăţii ca raporturile juridice comerciale să se desfăşoare «cu bună-credinţă, potrivit uzanţelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor şi a cerinţelor concurenţei loiale», conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 11/1991, în acest mod fiind garantate libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, aşa cum au fost consacrate de dispoziţiile Legii fundamentale”.Avocatul Poporului consideră că art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 este constituţional. Arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 135 din Constituţie, întrucât stabilirea prin textul art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 a unei contravenţii reprezintă o opţiune a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Menţionează că în acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003. Precizează că în exercitarea controlului de constituţionalitate Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei, exemplificând cu Decizia nr. 245 din 17 septembrie 2002. În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile art. 24, 51 şi 52 din Constituţie, consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificată şi completată prin Legea nr. 298/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Conţinutul său este următorul:– Art. 4 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:a) oferirea serviciilor de către salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 24, ale art. 51, ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 51: "(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. … (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă. … (4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."; … – Art. 52 alin. (1): "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.";– Art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi:"(2) Statul trebuie să asigure: (…)a) libertatea comerţului (…)." … Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se observă că prevederile art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, excepţia având o motivare identică celei din prezenta cauză şi prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 75 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 11 martie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât a constatat că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Cu acel prilej Curtea a reţinut printre altele că, „în materia contravenţiilor, constatarea faptelor care, potrivit actelor normative, sunt stabilite şi sancţionate drept contravenţii se face printr-un proces-verbal încheiat de persoane anume împuternicite. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei; în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanţei atât sub aspectul comiterii faptei, cât şi asupra cuantumului amenzii ce i s-a aplicat”.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei în materie, soluţia pronunţată în decizia precizată se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, excepţie ridicată de Laurenţiu Matei în Dosarul nr. 7.343/2004 al Judecătoriei Giurgiu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește