DECIZIE nr. 207 din 28 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova – Bacau în Dosarul nr. 1.488/2000 al Tribunalului Brăila – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.488/2000, Tribunalul Brăila – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului, prin care terenurile agricole sau terenurile aflate sub luciu de apa sunt scoase din capitalul social, după ce prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 s-a prevăzut ca aceste terenuri vor intra în capitalul social şi dispoziţiile acestei hotărâri şi-au produs efectele, contravin prevederilor art. 41 din Constituţie, provocand un prejudiciu prin diminuarea numărului de acţiuni la societatea comercială respectiva.Tribunalul Brăila – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece terenurile agricole aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute de art. 1 şi 2. Prin adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 s-a urmărit reglementarea situaţiei juridice a terenurilor aflate în administrarea societăţilor agricole care urmează să se privatizeze. Actul normativ în discuţie stabileşte care terenuri intră în proprietatea societăţilor agricole, respectiv cele pentru care s-a obţinut certificat de atestare a dreptului de proprietate şi care nu pot face parte din capitalul social al societăţilor agricole. Statul a fost, până la apariţia Legii nr. 1/2000, proprietarul terenurilor aflate în administrarea foştilor acţionari, efectuand în aceasta calitate acte de gestiune. Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 este un act normativ de gestiune prin care a fost reglementată situaţia juridică a terenurilor proprietate a statului aflate în administrarea societăţilor agricole care urmează să fie privatizate. În consecinţa, prevederile art. 3 alin. (4) din aceasta ordonanţa nu încalcă prevederile art. 41 din Constituţie şi nu aduc atingere dreptului de proprietate asupra acţiunilor aferente valorii terenului, iar acţionarilor nu le cauzează nici un prejudiciu.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, potrivit cărora terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale, prevăzute la art. 1 şi 2 din aceasta ordonanţa de urgenţă, nu aduc atingere dreptului de proprietate privată garantat de art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizand opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi strategiei de privatizare. Textul criticat nu este neconstitutional nici din perspectiva aplicării acestor prevederi, prin care s-au putea ajunge la diminuarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole ce au inclus în capitalul social valoarea terenurilor agricole aflate în administrare, deoarece nu exista nici un temei legal pentru majorarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole cu valoarea acestor terenuri. Se mai arata ca Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, cuprinde dispoziţii privind majorarea capitalului social al societăţilor comerciale cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora. În consecinţa, aceste dispoziţii nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societăţilor agricole cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situaţie juridică nu a fost clarificata. De asemenea, Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 stabileşte valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea nr. 18/1991 şi reglementează dreptul persoanelor ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietate de stat şi se afla în administrarea unităţilor agricole de stat, reorganizate în societăţi comerciale agricole, la un număr de acţiuni determinat în funcţie de valoarea medie a unui hectar de teren echivalent. Cu privire la aceste terenuri, Legea privatizării nr. 58/1991 stabileşte, prin art. 75 ca din masa capitalului social al societăţii comerciale, supus distribuirii către Fondul Proprietăţii Private şi Fondul Proprietăţii de Stat, se exclude capitalul aferent acţiunilor emise în condiţiile prevăzute la art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Deci nici valoarea terenurilor agricole aparţinând persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 36 şi 38 din Legea nr. 18/1991 nu a fost inclusă în capitalul supus distribuirii către Fondul Proprietăţii de Stat şi Fondul Proprietăţii Private. Astfel dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, potrivit cărora terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2 din acelaşi act normativ, nu aduc atingere dreptului de proprietate privată garantat de art. 41 din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, dispoziţii care au următorul cuprins: „Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2.”Art. 1 din ordonanţa prevede: "Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăţi.” Totodată art. 2 din aceeaşi ordonanţa precizează: „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi societăţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreapta şi prealabilă despăgubire. … (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie. … (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii de prezuma. … (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca asupra dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999, prin raportare la art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, statuand în sensul constituţionalităţii acestor dispoziţii legale. De asemenea, prin Decizia nr. 203 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001, respingând excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, Curtea a reţinut ca „textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al vreunui titular”, deoarece un pachet de acţiuni „conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia”. Curtea nu poate primi nici susţinerea ca autorul excepţiei suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acţiunilor datorită neincluderii în capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor Legii privatizării nr. 58/1991, „acţiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietăţii de Stat şi fostele Fonduri ale Proprietăţii Private, antecesorii Societăţilor de Investiţii Financiare. Repartizarea procentuală a acţiunilor societăţilor comerciale rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social”.Asa fiind şi întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituţională urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, cu raportare la prevederile art. 41 din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198 din 10 decembrie 1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova – Bacau în Dosarul nr. 1.488/2000 al Tribunalului Brăila – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Cristina Radu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește