DECIZIE nr. 207 din 14 aprilie 2005

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 19/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 30 mai 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 531 02/12/2004
ActulREFERIRE LADECIZIE 231 25/05/2004
ActulREFERIRE LALEGE 323 27/06/2001
ActulREFERIRE LADECIZIE 295 01/11/2001
ActulREFERIRE LAORDONANTA 102 31/08/2000 ART. 15
ActulREFERIRE LAOG (R) 102 31/08/2000
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG (R) 102 31/08/2000 ART. 16
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Predescu – judecătorFlorentina Baltă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Ye Lifeng şi He Tiaohong în Dosarul nr. 10.731/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspunde Ye Lifeng, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Partea prezentă depune concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În cadrul acestora, susţine că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, interpretate în sensul dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi al practicii jurisprudenţiale a Curţii Europene a Drepturilor Omului. În esenţă, consideră că termenul de judecată de numai 30 de zile, stabilit de textul criticat pentru soluţionarea cererii de acordare a unei forme de protecţie, reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin înfrângerea dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Aceasta, întrucât acest termen excesiv de scurt îl împiedică pe solicitant să procure şi să administreze toate probele de care înţelege să se folosească în dovedirea cererii sale. Mai arată că printre garanţiile unui proces echitabil figurează respectarea unui termen rezonabil, care se apreciază în funcţie de durata procesului, raportată la gradul de complexitate a litigiului, respectiv dificultatea problemelor juridice ridicate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, precizează că textul criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională statuând prin Decizia nr. 531 din 2 decembrie 2004 că dispoziţiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanţa dau expresie prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasă legiuitorului libertatea de a reglementa procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.La dosar a fost depus punctul de vedere al Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În susţinerea acestei cereri, arată că procedura de soluţionare a plângerii împotriva hotărârii de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat comportă o urgenţă evidentă, fiind justificată o reglementare diferită de cea prevăzută de lege pentru alte proceduri. În continuare, arată că prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, care consacră principiul soluţionării cauzei deduse judecăţii într-un termen rezonabil, reprezintă o regulă preluată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform căreia "justiţia nu trebuie realizată cu întârzieri care să compromită eficienţa şi credibilitatea sa".CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.731/2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ye Lifeng şi He Tiaohong într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare condiţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia afirmă că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, care garantează dreptul părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi care reprezintă valorificarea în dreptul intern a principiilor prevăzute în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 obligă instanţa să soluţioneze plângerea în termen de 30 de zile de la învestire, „fapt care încalcă grav atât dreptul judecătorului de a hotărî în mod suveran asupra modului şi timpului alocat cercetării judecătoreşti, cât şi dreptul reclamanţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil”. În continuare, având în vedere că, în opinia autorilor, cauza aflată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti este „extrem de complexă”, aceştia arată că, în conformitate cu doctrina şi practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului, termenul rezonabil se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei, şi anume complexitatea acesteia, dificultatea probelor, aspectul internaţional al situaţiei. În continuare, autorii susţin că termenul prea scurt, prevăzut pentru soluţionarea cererilor de protecţie, pe de o parte, determină parcurgerea în mare viteză a tuturor etapelor cercetării judecătoreşti, respectiv audierea reclamantului şi administrarea probatoriului, iar pe de altă parte, forţează apărătorul ales al reclamantului „să realizeze o apărare aproximativă şi formală”, timpul prevăzut de lege fiind insuficient pentru studierea cazului şi, „mai ales, pentru procurarea şi administrarea întregului probatoriu necesar soluţionării unei cauze de complexitatea celei privind solicitarea de protecţie”. În sprijinul acestor susţineri, autorii excepţiei invocă hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauza „Airey contra Irlandei”, 1979, în motivarea căreia s-a reţinut că „un obstacol de fapt poate să încalce prevederile Convenţiei în aceeaşi măsură ca un obstacol juridic”.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât termenul prevăzut de lege este, pentru judecător, un termen de recomandare, aceste pricini având caracter de urgenţă. Precizează că acesta "nu impietează asupra desfăşurării procesului, în sensul că sunt respectate dispoziţiile procedurii civile şi este urmată calea de drept comun privind desfăşurarea procesului civil".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 231 din 25 mai 2004 şi nr. 295 din 1 noiembrie 2001, prin care aceasta a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precizează că dispoziţiile art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 „asigură oricărei persoane dreptul de a se plânge cu privire la drepturile şi obligaţiile sale în faţa unui tribunal”. Mai arată că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit că prin noţiunea de „drept la un proces echitabil” trebuie să se înţeleagă ansamblul tuturor garanţiilor procedurale ce trebuie să însoţească un proces. Consideră că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul părţilor interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.Avocatul Poporului arată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, art. 15 devenind art. 16. Apreciază că dispoziţiile art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, republicată, nu contravin nici unui text din Constituţie, motiv pentru care le consideră constituţionale. Precizează însă că, din sesizarea pe care instanţa de judecată a înaintat-o Curţii Constituţionale, nu rezultă textele constituţionale presupus încălcate de textul de lege criticat. Prin urmare, ţinând cont de dispoziţiile imperative ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, consideră că numai aceasta poate decide cadrul constituţional în care urmează să fie examinată excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 dn 3 septembrie 2000, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Ca urmare a renumerotării, art. 15 a devenit art. 16. În consecinţă, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 16 alin. (5), care au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (5): "Plângerea se înaintează de îndată instanţei competente, care o va soluţiona în termen de 30 de zile."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (3) teza a doua din Constituţie, care stabilesc că "Părţile au dreptul (…) şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale (…)".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 531 din 2 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 12 ianuarie 2005, excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată, în raport cu aceleaşi texte din Constituţie invocate şi în prezentul dosar. Astfel, Curtea a reţinut că procedura de soluţionare a plângerii pe care străinul solicitant al statutului de refugiat o face împotriva hotărârii de respingere a cererii, dată de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, este instituită pentru o categorie specială de persoane şi cu privire la o anumită categorie de cereri ce comportă o urgenţă evidentă. În continuare, a statuat următoarele: „În ceea ce priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmează să se judece litigiile la care se referă ordonanţa, acestea sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasă libertate legiuitorului să reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.Aşa fiind, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.”Având în vedere că motivarea excepţiei soluţionate cu acel prilej este identică cu cea formulată în prezenta cauză şi întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.În plus, nu se poate susţine că, în scopul respectării termenului de 30 de zile impus prin Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, instanţa a refuzat petenţilor administrarea unor probe, îngrădindu-le astfel dreptul la apărare. Dimpotrivă, din cuprinsul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti reiese că aceştia şi-au valorificat pe deplin acest drept.Referitor la invocarea de către autorii excepţiei a hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza "Airey contra Irlandei", 1979, referitoare la influenţa cheltuielilor de procedură asupra accesului la justiţie în materie de separare de domiciliu, se poate observa că aceasta nu este relevantă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Ye Lifeng şi He Tiaohong în Dosarul nr. 10.731/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x