DECIZIE nr. 206 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Composesorală "Lingina Silva" din Izvoarele, judeţul Hunedoara, în Dosarul nr. 5.237/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă Remus Toma, preşedintele Asociaţiei Composesorale "Lingina Silva" din Izvoarele, lipsind Direcţia Silvică Deva, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autoarei excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu permit exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care instanţa judecătorească se declară competentă să judece litigiul, ceea ce împiedică accesul liber la justiţie şi determină aplicarea unui tratament juridic discriminatoriu între părţile aflate în proces.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.237/2005, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Composesorală "Lingina Silva" din Izvoarele, judeţul Hunedoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat instituie o discriminare între părţile aflate în proces, întrucât oferă posibilitatea exercitării căii de atac a recursului numai împotriva încheierii prin care instanţa se declară necompetentă, iar nu şi împotriva încheierii prin care aceasta respinge excepţia necompetenţei sale materiale. Pe această cale, partea care poate exercita recursul beneficiază de o cale de atac suplimentară, fapt ce contravine principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră neîntemeiată critica de neconstituţionalitate şi face trimitere la Decizia nr. 436/2003, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia cu un atare obiect.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul conţinut: "Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 21 privitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt nesocotite şi prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 436/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 30 ianuarie 2004. Cu acel prilej, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac se face „în condiţiile legii”, legiuitorul având competenţa exclusivă de a stabili care sunt căile de atac ce pot fi exercitate în diferite cauze, precum şi condiţiile procedurale de exercitare a acestora.Dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă nu pun nici o parte interesată în imposibilitatea de a se adresa instanţei de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit dispoziţiilor alin. 1 şi 2 ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanţa judecătorească se pronunţă asupra problemelor privind competenţa în situaţia în care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în faţa să se pune în discuţie competenţa de judecată. Această dezbatere are loc în prezenţa părţilor sau chiar în lipsa lor, cu condiţia ca toate părţile să fi fost legal citate. În cazul în care instanţa se declară competentă, va judeca acea cauză, iar hotărârea privind competenţa va putea fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz, o dată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are caracter de dezinvestire.Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia Composesorală "Lingina Silva" din Izvoarele, judeţul Hunedoara, în Dosarul nr. 5.237/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește