DECIZIE nr. 206 din 17 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKoszokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova Bacau în Dosarul nr. 817/2000 al Tribunalului Brăila – Secţia comercială.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 10 octombrie 2000 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 17 octombrie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 14 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 817/2000, Tribunalul Brăila – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova Bacau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 încalcă „dreptul de proprietate asupra acţiunilor, drept protejat de Constituţia României în art. 41”, deoarece dispune scoaterea din capitalul social al societăţilor comerciale agricole a terenurilor deţinute de acestea. Se mai arata ca fostele întreprinderi agricole de stat au fost transformate în societăţi comerciale, în baza Legii nr. 15/1990, intrand în patrimoniul lor toate mijloacele de producţie, inclusiv terenurile agricole, şi toate celelalte bunuri avute până atunci în administrare. Prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole, iar valoarea acestora a fost inclusă în valoarea capitalului social, calculandu-se astfel numărul acţiunilor societăţii, din care 70% au revenit Fondului Proprietăţii de Stat, iar 30% Fondurilor Proprietăţii Private, transformate ulterior în societăţi financiare de Investiţii. Prin scoaterea terenurilor agricole din capitalul social se diminuează valoarea acestuia şi, în mod implicit, numărul acţiunilor ce îi revin societăţii de investiţii financiare, fiind astfel lezat dreptul sau de proprietate.Tribunalul Brăila – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât, prin scoaterea din capitalul social a terenurilor agricole, numărul acţiunilor nu s-a redus, iar dreptul de proprietate al paratei nu a fost încălcat, diminuându-se numai valoarea. Instanţa considera ca prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 s-au înlăturat dispoziţiile luate prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991, prin care a fost lezat dreptul de proprietate al statului, intrandu-se astfel în legalitate.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este nefondata, întrucât dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 „nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală, acestea concretizand opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi a strategiei de privatizare”. Se mai arata ca Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 a prevăzut majorarea capitalului social doar cu valoarea acelor terenuri care constituiau proprietatea societăţilor comerciale, iar art. 75 din Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991 a exclus în mod expres din capitalul social valoarea terenurilor aparţinând persoanelor fizice, acţionari în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţilor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: „Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţii comerciale prevăzute la art. 1 şi 2.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor art. 41 din Constituţie, în general, dar analizând conţinutul motivarii, Curtea constata ca în realitate s-a avut în vedere încălcarea numai a prevederilor alin. (2) teza întâi din art. 41, potrivit cărora: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."Examinând textul de lege criticat, Curtea retine ca acesta nu dispune anumite măsuri ce urmează a fi luate în viitor, ci face o simpla constatare în sensul că "Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social…". În alin. (2) al aceluiaşi articol se arata ca fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale "Terenurile pentru care societăţile comerciale au obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de incinta, eliberat de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei".Textul de lege criticat nu afectează dreptul de proprietate al nici unui titular şi nu diminuează proprietatea nimănui. Autorul excepţiei nu a avut niciodată drept de proprietate asupra terenurilor. El deţine un pachet de acţiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor acesteia. Curtea nu poate primi nici susţinerea ca autorul excepţiei suferă o paguba materială prin diminuarea valorii acţiunilor datorită excluderii – şi nu scoaterii – din capitalul social a terenurilor agricole. Potrivit prevederilor Legii privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, acţiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietăţii de Stat şi fostele fonduri ale proprietăţii private, antecesorii societăţilor de investiţii financiare. Repartizarea procentuală a acţiunilor societăţilor comerciale, rămâne identică, indiferent de orice modificare a valorii capitalului social.Curtea mai constata ca în mod legal terenurile agricole şi cele aflate permanent sub luciu de apa nu au fost niciodată incluse în capitalul social al societăţilor comerciale agricole. Deşi prin Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, lege preconstitutionala, societăţile comerciale constituite prin transformarea unităţilor economice de stat au preluat tot patrimoniul acestora, iar la art. 20 alin. 2 din acea lege s-a prevăzut ca „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”, totuşi terenurile agricole nu puteau intră în componeta patrimoniului societăţilor comerciale, întrucât situaţia juridică a acestora, reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate asupra lor, urma să fie reglementată prin acte normative ulterioare. De altfel, Parlamentul adoptase anterior, la 31 iulie 1990, Legea nr. 9 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990.Într-adevăr, pentru reglementarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, precum şi a situaţiei juridice a acestor terenuri au fost adoptate succesiv numeroase alte acte normative, cum sunt: Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998; Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, modificată şi completată prin Legea nr. 58/1995 şi prin Legea nr. 65/1998; Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova Bacau în Dosarul nr. 817/2000 al Tribunalului Brăila – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Marioara Prodan––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește