DECIZIE nr. 206 din 15 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ileana Sandor în Dosarul nr. 647/2002 al Judecătoriei Gheorgheni, judeţul Harghita. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine accesului liber la justiţie şi nici dreptului la apărare, întrucât, pe de o parte, executorul judecătoresc stabileşte cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, prin proces-verbal, în temeiul dovezilor prezentate de partea interesată, iar pe de altă parte, împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. În ceea ce priveşte cuantumul onorariului executorului judecătoresc, se apreciază ca stabilirea acestuia reprezintă o situaţie de fapt, iar nu una de drept, astfel încât aceasta problema excede controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 647/2002, Judecătoria Gheorgheni, judeţul Harghita, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ileana Sandor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât prin aplicarea dispoziţiei legale criticate, în cadrul procedurii de executare silită, se ajunge la situaţia inadmisibila ca debitorul să fie obligat la sume cu mult mai mari decât cele prevăzute în titlul executoriu. Astfel, procesul-verbal prin care executorul judecătoresc fixează onorarii exorbitante şi stabileşte cheltuieli de executare foarte mari scapa controlului judecătoresc, întrucât reprezintă titlu executoriu. Se mai arata ca în acest mod se instituie dreptul executorului judecătoresc de a aprecia arbitrar cuantumul cheltuielilor de executare, voinţa exclusiva a acestuia dobândind valoarea unei hotărâri judecătoreşti investite cu formula executorie.Judecătoria Gheorgheni, judeţul Harghita, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece autoarea excepţiei beneficiază de toate drepturile garantate constituţional, astfel încât criticile aduse textului de procedura civilă nu au avut ca scop decât tergiversarea executării silite pornite împotriva ei, în calitate de debitoare girant.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca, potrivit art. 51 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, „executorul judecătoresc îşi îndeplineşte atribuţiile cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, a statutului profesiei şi a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum şi ale Codului de procedura civilă şi ale altor legi aplicabile în materie”.Prevederile art. 57 alin. (1) din aceeaşi lege, coroborate cu cele ale art. 58, reglementează dreptul persoanei interesate sau vătămate prin actele de executare silită de a formula contestaţie la executare, în condiţiile Codului de procedura civilă, care la art. 399 alin. 1 reglementează dreptul acestor persoane de a face contestaţie împotriva oricărui act de executare. Prin urmare, nu se poate pune în discuţie încălcarea liberului acces la justiţie sau dreptului la apărare, asa cum susţine autoarea excepţiei. În ceea ce priveşte cuantumul onorariului perceput de executorul judecătoresc, întrucât constituie o situaţie de fapt, şi nu de drept, nu este de competenţa Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra acestui aspect. De altfel, exista reglementări legale în acest domeniu menite sa înlăture eventualele abuzuri ale executorilor judecătoreşti.Guvernul considera ca întreaga activitate de efectuare a executării silite de către executorul judecătoresc este supusă controlului instanţei de judecată, astfel încât împotriva procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare se poate face contestaţie, care se judeca cu procedura prevăzută pentru judecata în prima instanţa, hotărârea fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege. În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate este apreciată ca fiind neîntemeiată.Avocatul Poporului arata ca, potrivit dispoziţiilor legale criticate, executorul stabileşte cheltuielile de executare, prin proces-verbal, dar numai pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Împotriva acestui proces-verbal se poate formula contestaţie la executare în temeiul art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în cadrul căreia se poate solicita diminuarea cheltuielilor de executare, dacă nu sunt fundamentate, ceea ce da expresie dreptului la apărare al debitorului şi liberului acces la justiţie al acestuia.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 371^7 alin. 3 şi 4: "Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie, conform cărora:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 123 alin. (1): "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.";– Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. … (3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."; … – Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea considera ca, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este intemeiata.Împrejurarea ca în speta, asa cum apreciază autorul excepţiei, cuantumul cheltuielilor de executare este excesiv şi fără suport real constituie o situaţie de fapt care nu releva nici un aspect de neconstituţionalitate a reglementării criticate şi, drept urmare, excede competentei Curţii.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea retine ca, în măsura în care cheltuielile ocazionate de executare fac obiectul executării silite, alături şi o dată cu creanta propriu-zisa, stabilirea acestora nu are caracter irevocabil, ci, potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, poate face obiectul unei contestaţii la executare, prilej cu care, dat fiind ca executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţa judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond.În aceste condiţii, Curtea considera nefondata susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia, sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc scapa controlului instanţelor, întrucât constituie titlu executoriu şi, drept urmare, da acestuia posibilitatea de a stabili în mod discretionar cuantumul cheltuielilor de executare, contravenind astfel dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie. Întocmirea procesului-verbal, în condiţiile prevăzute de lege, nu lezeaza în nici un fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferă toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplina a acestor drepturi.În acelaşi timp, Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128, Constituţia lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Or, în cazul la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, calificarea procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc ca fiind titlu executoriu a fost determinata de necesitatea soluţionării cu celeritate a cauzelor aflate în faza procesuala a executării, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor implicate în proces.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ileana Sandor în Dosarul nr. 647/2002 al Judecătoriei Gheorgheni, judeţul Harghita.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește