DECIZIE nr. 205 din 17 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula Pantea – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor (Ralu Traian Filip, ziarul "Curierul Naţional", Gheorghe Mocuta şi Ioan Doru Cristescu), faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, considerând ca prevederile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi în art. 54, deoarece, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, are latitudinea de a stabili prin lege anumite categorii de persoane sau de litigii scutite de plată taxei judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să fie incalcate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.971/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Ralu Traian Filip.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 54 din Constituţie. Autorul excepţiei considera ca regimul derogator al textului de lege invocat nu corespunde cerinţelor statului de drept şi garantarii dreptatii, întrucât se creează un regim de inegalitate între cei care pretind daune evaluabile în bani, ca urmare a unor prejudicii morale, în raport cu cei care au suferit prejudicii materiale. Se susţine ca astfel justiţia devine un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare, iar prerogativele legiuitorului de a stabili competenţa materială a instanţelor judecătoreşti sunt transferate reclamantului care, prin simplul fapt al "autoevaluarii" morale, alege competenţa de prima instanţa. De asemenea, se susţine ca derogarea de la regimul general al acţiunilor în justiţie facilitează în mod direct arbitrariul şi abuzul de drept, transformand instituţia daunelor morale într-o sursa de venituri şi, mai grav, într-un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare şi dreptului de informare, ambele garantate de Constituţie. Se apreciază ca aceasta anomalie a devenit posibila şi datorită neconstitutionalitatii textului indicat, fapt rezultat şi din adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 53 din 19 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se considera ca "art. 1 alin. (3) din Constituţia României, denumit marginal statul român, nu interzice nici prin litera şi nici prin spirit degrevarea unor categorii de cetăţeni de plată unor taxe, inclusiv a taxelor de timbru, iar scutirea introdusă la lit. f^1) se înscrie în ansamblul scutirilor de taxe judiciare de timbru, introduse prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, modificată prin Ordonanţa de urgenta nr. 53 din 23 mai 2000„. Se apreciază ca „puterea judecătorească nu se transforma într-un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare a judecătorului, neştirbindu-i-se cu nimic din independenta, suveranitatea supunerii sale, exclusiv faţă de lege, prevăzută în art. 123 din Constituţie”. Prin art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 – se arata în continuare – nu este interzisă libera exprimare a cetăţeanului şi nici nu este impus un comportament legal substanţial al instanţei, de favoare faţă de cei ce ar pretinde daune morale. De asemenea, textul invocat nu introduce o noutate în materia evaluării obiectului pricinii, privind competenţa materială, întrucât dreptul comun în aceasta materie este art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, care stabileşte ca evaluarea obiectului se va face după preţuirea reclamantului. Instanţa considera ca nici abuzul de drept nu este incurajat, deoarece buna-credinţa este o atitudine prezumată la orice justiţiabil, iar art. 15 lit. f^1) nu conţine în substanţa sa germenul abuzului de drept, fiind o norma de facilitare a accesului la justiţie, urmând ca reclamantul să-şi desfăşoare întreaga activitate procedurala în limitele impuse de Codul de procedură civilă, orice abuz de drept fiind sancţionat conform aceluiaşi cod. În fine, instanţa considera ca argumentul potrivit căruia daunele morale ar echivala cu veniturile ilicite nu apare ca fiind convingator, deoarece obligarea la plata unor daune morale printr-o hotărâre judecătorească are ca izvor legea şi, pe cale de consecinţa, aceste venituri nu pot fi decât legale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încălcat dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 54 din Constituţie. În acest sens se arata ca excepţiile de la regula timbrarii acţiunilor sunt cele stabilite de legiuitor, ratiunea fiind crearea unui regim egal pentru acces la justiţie al tuturor acelora care, în situaţiile prevăzute de textul invocat, îşi exercită cu bunacredinta dreptul de a pretinde daune morale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.I. Prin Încheierea din 7 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii introduse prin pct. 4 al art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 şi modificate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonanţe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziţii au următoarea redactare: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: […]f^1) stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice;"Curtea constata însă ca anterior sesizării sale acest text a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, astfel încât în prezent textul de lege criticat are următoarea redactare: „stabilirea şi acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;”În jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca atunci când dispoziţia legală invocată a fost modificată excepţia poate să fie examinata, dacă textul legal în noua sa redactare conserva substanţa din reglementarea iniţială.II. Autorul excepţiei susţine ca textul legal criticat încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate", precum şi dispoziţiile constituţionale ale art. 54, conform cărora "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi".Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii privind încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, Curtea constata ca instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) este o prerogativa exclusiva a legiuitorului. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Stabilirea unor excepţii de la plata taxelor de timbru trebuie corelata cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, text potrivit căruia "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice", în măsura în care, în situaţii diferite, aceasta obligaţie este prevăzută prin lege. Întrucât legiuitorului îi aparţine prerogativa de a reglementa cu privire la taxe şi impozite, acesta are libertatea de a aprecia asupra unor scutiri de taxe în condiţii pe care le considera justificate, fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor constituţionale privitoare la statul de drept.Curtea constata ca fiind neîntemeiat şi argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui un instrument de presiune asupra libertăţii de exprimare şi s-ar aduce astfel atingere principiului exercitării cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor, prevăzut la art. 54 din Constituţie. Astfel, Curtea retine ca libertatea de exprimare nu este absolută, întrucât, conform art. 30 alin. (6) din Legea fundamentală, aceasta "nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ralu Traian Filip în Dosarul nr. 2.971/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește