DECIZIE nr. 205 din 15 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2000



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/1998, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TOM CRIS 93” – S.R.L. în Dosarul nr. 451/2002 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă reprezentantul autoarei excepţiei, lipsind partea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autoarei criticii de neconstituţionalitate susţine admiterea excepţiei, depunând în acest sens concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ori ale celor care consacra justa aşezare a sarcinilor fiscale, întrucât agentul comercial care a fost autorizat sa presteze o anumită activitate trebuie să îşi asume riscul desfăşurării acelei activităţi, în condiţiile în care taxele pe care le plăteşte reprezintă contravaloarea unei contraprestatii din partea statului, pe care acesta deja a îndeplinit-o, respectiv i-a eliberat o autorizaţie pe o durată limitată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 451/2002, Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TOM CRIS 93” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, cuprinse în art. 49, precum şi principiului asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 53 alin. (2) din Constituţie. Autorul excepţiei considera ca prin obligarea agenţilor economici organizatori de jocuri de noroc la plata ratelor lunare aferente diferenţei dintre taxa de autorizare anuală şi ratele deja plătite până la expirarea perioadei pentru care au fost autorizaţi, după încetarea activităţii de jocuri de noroc, sub orice formă, se încalcă dreptul persoanei de a alege şi a desfăşura o anumită activitate comercială sau de a hotărî încetarea acesteia în momentul în care aceasta devine nerentabila.Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/1998, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2000, reglementează regimul de autorizare a activităţii din domeniul jocurilor de noroc, unde durata minima este un an fiscal. Faptul ca autorul excepţiei şi-a încetat activitatea înaintea implinirii termenului de un an îi este imputabil, el fiind ţinut, în continuare, de obligaţia ce decurge din licenta de exploatare a jocurilor de noroc. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 49 din Constituţie, instanţa arata ca acesta este aplicabil doar persoanelor fizice şi nicidecum persoanelor juridice, precum în speta de faţa.Guvernul considera că nu poate fi admisă critica formulată, întrucât, potrivit art. 2 alin. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/1998, taxele de autorizare pentru obţinerea licenţei de exploatare a jocurilor de noroc sunt anuale, agenţii economici organizatori de jocuri de noroc asumându-şi, în contul taxelor la care sunt obligaţi, riscul desfăşurării activităţii pentru care au fost autorizaţi pe tot parcursul anului. Mai mult, „bugetul statului nu se poate baza, în constituirea şi atragerea resurselor sale, pe venituri aleatorii, ci pe venituri stabile”. De altfel, obligaţiile către bugetul de stat se situeaza în sfera interesului public, astfel încât „unele restrangeri, condiţionari şi măsuri protectioniste pe care statul le impune, prin lege, nu reprezintă o atingere adusă dreptului sau intereselor private, care se integreaza în cadrul general al interesului public”, conform art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, care stipulează ca statul trebuie să asigure „protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară”.Preşedinţii celor două camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activităţilor din domeniul jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 391/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2002. Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 3 alin. 4: "După suspendarea sau după anularea licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, precum şi după încetarea activităţii de jocuri de noroc, sub orice formă, agenţii economici organizatori de jocuri de noroc sunt obligaţi în continuare la plata ratelor lunare aferente diferenţei dintre taxa de autorizare anuală şi ratele deja plătite, la termenele prevăzute în anexa nr. 1, până la expirarea perioadei pentru care au fost autorizaţi."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale:– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca art. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/1998, cu modificările ulterioare, prevede că licenta pentru exploatarea jocurilor de noroc, care are un termen de valabilitate de 12 luni de la data eliberării, se emite cu perceperea unor taxe anuale, ale căror cuantum şi termene de plată sunt stabilite de lege. Prin urmare, legiuitorul acorda nişte facilităţi, în sensul că nu impune plata integrală şi anticipata a taxei anuale de autorizare, ci stabileşte eşalonarea unei părţi din aceasta, sub forma unor rate lunare.În acest sens trebuie avut în vedere ca respectivele taxe constituie o plata în considerarea unei contraprestatii din partea statului, constând în acordarea licenţei pentru exploatarea jocurilor de noroc, pe o durată limitată de un an de la data eliberării. Sub acest aspect, acordând licenta, statul şi-a îndeplinit obligaţia şi, drept urmare, este îndreptăţit sa pretindă şi sa primească taxele prevăzute de lege. Împrejurarea ca, din motive care îi sunt imputabile în exclusivitate beneficiarului, licenta a fost suspendată sau anulată ori titularul licenţei, din ratiuni proprii, a încetat activitatea de jocuri de noroc nu îi este opozabilă statului şi nu poate fi interpretată drept o cauza de exonerare de la obligaţia de a achită în întregime taxa datorată. Asa fiind, susţinerea autorului excepţiei, în sensul că, în urma suspendării sau anulării licenţei ori încetării activităţii de jocuri de noroc, nu s-ar mai justifica plata în continuare a ratelor restante este lipsită de temei, textul de lege criticat nefiind în contradictie cu art. 53 alin. (2) din Constituţie privind justa aşezare a sarcinilor fiscale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca "dreptul persoanei de a alege şi a desfăşura o anumită activitate comercială sau de a hotărî încetarea acesteia în momentul în care devine nerentabila", pretins de autorul excepţiei, nu constituie un drept sau o libertate, în accepţiunea textelor Constituţiei, ci da expresie unor exigente, pe care legiuitorul este singurul abilitat să le stabilească, în valorificarea dreptului persoanei la libera iniţiativă. Astfel, Curtea constata ca obligaţia agenţilor economici organizatori de jocuri de noroc, de a plati în continuare ratele lunare aferente diferenţei dintre taxa de autorizare anuală şi ratele deja plătite, până la expirarea perioadei pentru care au fost autorizaţi, nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 49, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care exista o restrangere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrangere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.În sfârşit, chiar admiţând ca norma constituţională de referinţa ar fi aplicabilă în materie, domeniul jocurilor de noroc ridica serioase probleme pe planul ordinii şi al moralei publice, ceea ce justifica, prin prisma şi în deplina concordanta cu aceasta, adoptarea unor măsuri restrictive.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1, art. 2, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/1998, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TOM CRIS 93” – S.R.L. în Dosarul nr. 451/2002 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește