DECIZIE nr. 204 din 29 aprilie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Steluţa Ştefu în Dosarul nr. 3.225/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 ianuarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.225/2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni. Excepţia a fost ridicată de Steluţa Ştefu, inculpată recurentă în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile criticate, referitoare la exceptarea de la beneficiul graţierii a unor infracţiuni, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor, şi ale 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. De asemenea, autoarea excepţiei apreciază că prin textul vizat se creează o discriminare vădită a condamnaţilor care au săvârşit infracţiuni de furt calificat de aceeaşi natură, dar în perioade de timp diferite, când erau în vigoare acte normative speciale care modificau şi completau dispoziţiile Codului penal, lipsindu-i pe aceştia de beneficiul Legii nr. 543/2002.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală consideră că textele legale criticate nu contravin Constituţiei, întrucât graţierea constituie un atribut al legiuitorului, care are posibilitatea de a decide şi asupra eventualelor excepţii de la acest act de clemenţă. De altfel, în mod tradiţional legiuitorul român a exclus de la beneficiul graţierii anumite categorii de persoane (recidivişti) ori pedepsele aplicate pentru anumite fapte care depăşesc o anumită limită. Se mai arată că excepţia invocată este operantă în privinţa tuturor persoanelor condamnate pentru faptele menţionate în textul criticat. În concluzie, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele criticate nu au caracter discriminatoriu. Se arată în acest sens că art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, trebuie interpretat în legătură cu criteriile de nediscriminare prevăzute de art. 4 din Legea fundamentală, iar Legea nr. 543/2002 nu a reglementat în mod diferit beneficiul graţierii în funcţie de aceste criterii. Totodată se consideră că textele criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, întrucât acestea nu conţin nici o dispoziţie de excludere a aplicării de către instanţa de judecată a legii penale mai favorabile.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 nu contravin prevederilor din Constituţie invocate de autoarea excepţiei, deoarece, potrivit normelor criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivă, în raport cu natura infracţiunii şi conţinutul acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârşirii infracţiunii. De asemenea, condamnaţii care au săvârşit infracţiuni diferite sau de aceeaşi natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conţinutul infracţiunilor respective, se află în situaţii diferite, ceea ce permite instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform liberei opţiuni a legiuitorului. Se mai arată că, întrucât dispoziţiile criticate nu conţin nici o prevedere de excludere a aplicării legii penale mai favorabile, acestea nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată. În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au următoarea redactare: „Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni:A) Infracţiuni reglementate de Codul penal: […] 12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare.”Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, republicată, care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor, şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constată că jurisprudenţa sa în materie este constantă, în sensul considerării dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni ca fiind constituţionale (Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003, şi Decizia nr. 364 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 829 din 22 noiembrie 2003).În considerentele deciziilor menţionate, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată, că Legea nr. 543/2002 reprezintă un act de clemenţă, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform politicii penale a statului, aşa încât stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor care se graţiază, precum şi a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsă intră în competenţa exclusivă a legiuitorului.Curtea a mai reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivă, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia în formularea legală în vigoare la data săvârşirii infracţiunii.De asemenea, în ceea ce priveşte condamnaţii care au săvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi natură, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactări diferite conţinutul infracţiunilor respective, aceştia se află, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, aşa încât nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia normele criticate ar încălca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, republicată.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea a reţinut că normele criticate nu conţin nici o dispoziţie de excludere a aplicării de către instanţa de judecată a legii penale mai favorabile şi, prin urmare, nu contravin textului constituţional invocat.Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Steluţa Ştefu în Dosarul nr. 3.225/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 aprilie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește