DECIZIE nr. 204 din 26 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, excepţie ridicată de Petre Tulcan în Dosarul nr. 305/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde Petre Tulcan. Lipseşte Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." – S.A. Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei arata ca în temeiul art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981 beneficiau de permise gratuite de călătorie pe calea ferată, printre alţii, şi pensionării care au lucrat cel puţin 10 ani la C.F.R., precum şi membrii lor de familie. În prezent însă, potrivit art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999, beneficiază de călătorii gratuite cu trenul numai pensionării care au lucrat cel puţin 25 de ani la S.N.C.F.R., ceea ce contravine principiului egalităţii în drepturi. În final, se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat, acordând posibilitatea unităţilor de cale ferată de a recompensa fidelitatea salariaţilor care se pensionează din cadrul lor, este în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 305/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, excepţie ridicată de Petre Tulcan într-o cauza de contencios administrativ în contradictoriu cu Societatea de Servicii de Management Feroviar „S.M.F.” – S.A. Bucureşti pentru refuzul de a elibera permis de călătorie gratuita pe căile ferate române.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999, condiţionand acordarea pentru pensionari a permiselor de călătorie gratuita pe căile ferate române de o vechime minima de activitate în cadrul C.F.R. (25 de ani bărbaţii şi 20 de ani femeile), încalcă principiul egalităţii în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, potrivit reglementării anterioare, prin Decretul nr. 1/1981, pentru obţinerea permisului de călătorie gratuita se cerea o vechime de numai 10 ani. Astfel unii pensionari beneficiază de permise de călătorie gratuita dacă au lucrat în unităţi de transport 10 ani, iar alţii numai dacă au lucrat în asemenea unităţi cel puţin 25 de ani. Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate încalcă şi principiul neretroactivitatii legii civile, înscris la art. 1 din Codul civil, întrucât anulează un drept acordat prin Decretul nr. 1/1981.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ci creează "posibilitatea unităţilor de cale ferată de a recompensa fidelitatea salariaţilor care se pensionează din unităţile de cale ferată".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, întrucât art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 stabileşte la alin. (1) şi (2) condiţii de vechime diferite pentru salariaţii care se pensionează din unităţile de transport feroviar şi pentru cei care se pensionează din alte unităţi. Se apreciază ca stabilirea diferenţiată a condiţiilor pentru acordarea permiselor de călătorie gratuita se justifica prin situaţia diferita în care se afla categoriile respective de beneficiari, nefiind astfel incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se mai arata ca o diferentiere similară a fost facuta şi prin Decretul nr. 1/1981, abrogat prin Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999, care au următorul conţinut: „Pensionării şi membrii lor de familie beneficiază de călătorii gratuite pe căile ferate, pe bază de permise individuale, dacă la data pensionării au o vechime în unităţi de cale ferată de cel puţin 25 de ani bărbaţii şi de 20 de ani femeile, dacă se pensionează din alte unităţi.”Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Se mai susţine ca aceleaşi dispoziţii legale, anuland un drept prevăzut de Decretul nr. 1/1981, încalcă şi principiul neretroactivitatii legii civile, înscris la art. 1 din Codul civil. Sub acest aspect constituţionalitatea textului de lege criticat urmează să fie examinata prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”.Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, Curtea constata în primul rând ca art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 nu conţine nici o dispoziţie cu efect retroactiv şi nu anulează nici un drept anterior câştigat. Acordarea permiselor de călătorie gratuita are drept scop stimularea şi recompensarea fidelitatii salariaţilor faţă de unităţile de cale ferată. Tine de opţiunea libera a legiuitorului dacă şi în ce condiţii prevede acordarea unor asemenea facilităţi. Reglementările din Decretul nr. 1/1981, chiar dacă ar fi fost diferite de noile reglementări, se puteau aplica numai salariaţilor care s-au pensionat în perioada în care acest act normativ a fost în vigoare, iar dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999 se aplică salariaţilor care se pensionează după intrarea în vigoare a lor. Autorul excepţiei a lucrat în unităţile de cale ferată în perioada 1963-1974 şi s-a pensionat dintr-o alta unitate.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi al nediscriminarii Curtea observa ca art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 prevede într-adevăr condiţii de vechime diferite la acordarea permiselor de călătorie gratuita pentru unele categorii de salariaţi.Astfel alin. (2) din acelaşi articol prevede: "Pentru salariaţii care se pensionează din cadrul Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători «C.F.R. Călători» – S.A., Companiei Naţionale de Cai Ferate «C.F.R.» – S.A., Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Marfa «C.F.R. Marfa» S.A., Societăţii de Administrare Active Feroviare «S.A.A.F.» S.A., Societăţii de Servicii de Management Feroviar «S.M.F.» – S.A., din cadrul unităţilor acestora, din cadrul Autorităţii Feroviare Române – AFER şi din cadrul Ministerului Transporturilor, vechimea minima necesară pentru a beneficia de drepturile prevăzute la alin. (1) este de 10 ani."Rezultă deci ca diferentierea de tratament la acordarea drepturilor este stabilită în raport cu faptul dacă salariatul se pensionează din cadrul unei unităţi de cale ferată sau din cadrul unei alte unităţi, după ce anterior a lucrat şi la unităţi de cale ferată. Este evident ca, sub aspectul scopului urmărit prin acordarea facilităţilor, cele două categorii de salariaţi se afla, în mod obiectiv, în situaţii diferite, împrejurare care justifica şi instituirea tratamentului juridic diferit.În acest sens Plenul Curţii Constituţionale a reţinut prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Aceste considerente au fost menţinute în jurisprudenta constanta a Curţii Constituţională şi nici în prezenta cauza nu s-au evidenţiat elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, excepţie ridicată de Petre Tulcan în Dosarul nr. 305/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește