DECIZIE nr. 204 din 15 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare



Costica Bulai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Lavinia Panaite şi Viorica Luchian în Dosarul nr. 8.897/2002 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal sunt prezenţi Viorica Luchian, personal, şi Lavinia Panaite, prin mandatar, lipsind Tofana Selaru, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Viorica Luchian solicita admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând ca textul de lege criticat consacra efectul constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciară, astfel ca prin aceasta înscriere dreptul real devine opozabil terţilor,CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 8.897/2002, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Lavinia Panaite şi Viorica Luchian.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca prevederile criticate, condiţionand transmiterea dreptului de proprietate de la instrainator la dobanditor de înscrierea în cartea funciară, încalcă prevederile art. 41 şi ale art. 135 din Constituţie, prin care se garantează dreptul de proprietate, dat fiind că nu se recunoaşte dreptul părţilor "de a decide liber în ceea ce priveşte proprietatea şi de a dispune liber".Instanţa de judecată apreciază ca "înscrierea unui drept real în Cartea funciară nu vine în contradictie cu dispoziţiile art. 41 şi art. 135 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate; dimpotriva, aceasta înscriere îl apara pe dobanditor de o eventuala evicţiune totală sau parţială din partea vreunui vânzător de rea-credinţa, mai ales ca prin înscriere dreptul real devine opozabil, fiind vorba de a apara drepturile reale ale titularilor".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând ca art. 17 şi 18 din Decretul-lege nr. 115/1938 consacra efectul constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară ca unul dintre principiile fundamentale ale cărţilor funciare.Avocatul Poporului apreciază, de asemenea, ca textele criticate sunt constituţionale. Decretul-lege nr. 115/1938 nu cuprinde, prin art. 17, o reglementare contrară unor principii constituţionale, ci stabileşte principiul constitutiv de drept real al înscrierii, „prin care legiuitorul a urmărit tocmai apărarea şi garantarea drepturilor reale ale titularilor”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Textul art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare, care face obiectul excepţiei de neconstitutinalitate, este următorul:"Drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care da şi cel care primeşte dreptul este acord de voinţa asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară.Drepturile reale se vor stinge numai dacă radierea s-a înscris în cartea funciară cu consimţământul titularului; consimţământul nu va fi de trebuinta dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere sau prin moartea titularului."Autorul excepţiei susţine ca acest text contravine art. 41 şi 135 din Constituţie.Examinând motivele de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse.Decretul-lege nr. 115/1938, care consacra principiul efectului constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciară ca unul dintre principiile esenţiale ale publicităţii drepturilor reale în sistemul cărţilor funciare, se mai aplica temporar, urmând să îşi înceteze aplicabilitatea, potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, după definitivarea lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară la nivelul întregii tari.În ceea ce priveşte publicitatea imobiliară, Legea nr. 7/1996 generalizeaza, pe cuprinsul întregii tari, sistemul ce urmează regulile cărţilor funciare, înscrierea în cartea funciară nemaiavand decât efecte de opozabilitate, ca şi registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni din Vechiul Regat.Curtea constata că nu exista nici un fel de incompatibilitate între prevederile criticate şi protecţia dreptului de proprietate privată imobiliară; dimpotriva, aplicarea prevederilor legale respective asigura securitatea dinamica a circuitului civil şi contribuie la ocrotirea dreptului de proprietate imobiliară. Lipsa de diligenta a acestora de a-şi intabula la timp drepturile reale imobiliare dobândite nu poate constitui un motiv de a declara acest text neconstitutional.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 129 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, statuand ca aceste texte sunt constituţionale.Curtea constata ca soluţia din decizia citata este pe deplin valabilă şi în cauza de faţa, neintervenind elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA,În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, excepţie ridicată de Lavinia Panaite şi Viorica Luchian în Dosarul nr. 8.897/2002 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Maria Bratu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește