DECIZIE nr. 204 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Xiaofang în Dosarul nr. 1.967/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal, însoţit de interpretul autorizat de limba chineză, domnul Ioan Budura, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă susţine, prin traducător, că actul normativ criticat nu este în măsură să îl apere de arbitrariul Autorităţii pentru străini, care a dispus prin decizie părăsirea teritoriului României, fără drept de revenire, în condiţiile în care acesta, pe perioada şederii sale în ţară, a realizat investiţii importante. Astfel, este încălcat dreptul său de proprietate privată şi apreciază că ordonanţa criticată ar trebui modificată, solicitând, totodată, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public arată că textele de lege criticate nu relevă niciun fel de contrarietate faţă de normele constituţionale şi dispoziţiile din actele internaţionale invocate, ci reprezintă consecinţa firească a nerespectării legii în ceea ce priveşte condiţiile cerute pentru acordarea sau prelungirea dreptului de şedere temporară în România. Totodată, potrivit prevederilor cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, decizia Autorităţii pentru străini poate fi atacată în faţa instanţei de judecată competente, astfel că un eventual abuz sau arbitrariu al acestei autorităţi este supus controlului judecătoresc. În plus, menţionează că prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la ocrotirea dreptului de proprietate privată, nu au incidenţă în cauză. În consecinţă, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.967/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Zheng Xiaofang într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege menţionate încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, "precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie şi garantează dreptul de proprietate privată şi dreptul persoanei la nediscriminare". În acest sens, se arată că "prin refuzul de a se prelungi dreptul de şedere temporară cetăţenilor străini care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile generale şi cele speciale, în funcţie de scopul şederii", şi emiterea, în consecinţă, a unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României, "se limitează excesiv şi discriminatoriu dreptul constituţional de proprietate al acestora". Măsura dispusă încalcă, de asemenea, şi principiul proporţionalităţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi, întrucât condiţiile legale criticate privesc doar pe cetăţenii străini, sunt apreciate de autorul excepţiei ca fiind discriminatorii.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Astfel, acestea nu contravin principiului nediscriminării, deoarece condiţiile cerute se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de solicitant, fiind aplicabile, în mod unitar, tuturor străinilor aflaţi în situaţii identice. Cât priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, apreciază că dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 25 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 50 alin. (2) lit. g) – Condiţii de prelungire a dreptului de şedere temporară: "(2) Dreptul de şedere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: […] g) prezintă dovada asigurării sociale de sănătate."– Art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) şi alin. (4) – Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale: "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplineşte următoarele condiţii: […] c) cererile pentru prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară trebuie însoţite de următoarele documente: […] (îi) înscrierile de menţiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societăţii comerciale; […] (4) În scopul dovedirii îndeplinirii condiţiilor financiare prevăzute în prezentul articol, Ministerul Finanţelor Publice eliberează, la cererea străinilor, certificate cuprinzând menţiuni referitoare la: cifra de afaceri, investiţii totale, contul de profit şi pierdere, dividende calculate şi plătite asociaţilor ori reinvestite conform datelor din situaţiile financiare."În motivarea excepţiei autorul acesteia invocă încălcarea dreptului de proprietate privată şi a principiului nediscriminării, astfel cum sunt garantate de dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, autorul acesteia apreciază că textele de lege criticate, prin care sunt reglementate cerinţele generale şi specifice necesare prelungirii dreptului de şedere temporară în România, în funcţie de un anumit scop urmărit, sunt excesive, discriminatorii şi disproporţionate cu finalitatea urmărită şi încalcă dreptul de proprietate al unui cetăţean străin care, cum e cazul în speţă, a investit în România o sumă importantă de bani.Curtea constată că aceste susţineri de neconstituţionalitate nu pot fi reţinute. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 reglementează regimul străinilor în România, astfel că, evident, se adresează acestora, iar criticile pe motivul discriminării pe criterii de origine naţională sunt nefondate. De altfel, în acest sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 443 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 15 iunie 2006, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, Curtea observă că textele de lege examinate nu conţin norme privind acest drept şi, ca atare, prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu au incidenţă în cauză. Dispoziţiile de lege criticate nu fac decât să enumere condiţiile şi actele necesare prelungirii dreptului de şedere temporară a străinilor în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale, condiţii ce se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de solicitantul dreptului.Curtea observă, de altfel, că autorul a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate în cadrul unei contestaţii formulate în faţa instanţei de judecată competente împotriva refuzului Autorităţii pentru străini de a-i prelungi dreptul de şedere temporară în România. Prin urmare, Curtea constată, pe de o parte, că autorul beneficiază pe deplin de exercitarea neîngrădită a drepturilor sale procesuale, iar pe de altă parte, că motivele de neconstituţionalitate formulate au, în realitate, natura unor argumente de fapt, astfel că nu pot fi reţinute de instanţa de contencios constituţional.De altfel, în sensul celor expuse mai sus, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 178 din 6 martie 2007, nepublicată încă, prin care a respins o excepţie de neconstituţionalitate identică.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) lit. g) şi ale art. 55 alin. (2) lit. c) pct. (îi) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Zheng Xiaofang în Dosarul nr. 1.967/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește