DECIZIE nr. 203 din 6 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Constantin Câmpeanu în Dosarul nr. 571/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.062D/2011.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Apreciază că plata unei contribuţii de asigurări de sănătate încalcă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, constituind o veritabilă măsură de diminuare a cuantumului pensiei contributive.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate aflată pe rolul instanţei a quo.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 571/45/2011, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Constantin Câmpeanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei excepţii de nelegalitate formulate, în temeiul art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin stabilirea unei cote de contribuţii de asigurări de sănătate în valoare de 5,5% asupra întregului cuantum al pensiei se încalcă dreptul constituţional de proprietate privată şi cel la pensie. Se apreciază că prin modalitatea de plată a acestei contribuţii a fost diminuat cuantumul pensiilor stabilite conform principiului contributivităţii, ceea ce este inadmisibil.Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010. În realitate, având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, precum şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va reţine ca obiect al acesteia dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010. Acestea au următorul cuprins:"(2) Contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezultă o pensie netă mai mică de 740 de lei."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 47 cu referire la dreptul la pensie.Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că, în speţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 a fost ridicată în cadrul unei excepţii de nelegalitate care vizează chiar textul art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010.Curtea reţine că acţiunea aflată în faţa judecătorului a quo este ab initio inadmisibilă, întrucât excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral cu caracter individual, cu alte cuvinte, un act de executare în concret a legii; or, ordonanţa de urgenţă, pe de o parte, este un act cu caracter normativ, iar pe de altă parte, din punct de vedere material, nu este un act administrativ, ci un act de reglementare primară, având o forţă juridică asimilată cu cea a legii. De aceea, ordonanţa de urgenţă nu poate face obiectul unei excepţii de nelegalitate, ci numai a unei excepţii de neconstituţionalitate. În consecinţă, Curtea reţine că, şi în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta nu ar produce niciun efect juridic asupra situaţiei concrete din litigiu, soluţia de inadmisibilitate a acţiunii promovate fiind una evidentă.Curtea mai observă că instanţa judecătorească raportează excepţia de neconstituţionalitate, din punct de vedere procedural, la dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, deşi cauza în care aceasta a fost ridicată nu are ca obiect soluţionarea unei acţiuni directe împotriva ordonanţelor Guvernului. Astfel cum însăşi instanţa judecătorească arată, obiectul acţiunii pe care o judecă este „excepţie de nelegalitate”, şi nu „acţiune directă împotriva ordonanţelor Guvernului”.Rezultă, aşadar, că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cadrul soluţionării unei excepţii de nelegalitate chiar a textului legal contestat prin excepţia de neconstituţionalitate. Or, o excepţie de neconstituţionalitate ridicată într-o acţiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condiţiile în care nu sunt contestate chiar dispoziţiile legale care determină o atare soluţie în privinţa cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aşadar, întrucât textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa judecătorească ar fi trebuit să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, aceasta fiind contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut în situaţii similare faptul că, indiferent de soluţia pronunţată în prezenta cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de revizuire ab initio inadmisibilă. Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011).Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Constantin Câmpeanu în Dosarul nr. 571/45/2011 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2012.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește