DECIZIE nr. 202 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Patronatul Operatorilor cu Metale Preţioase din România în Dosarul nr. 333/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, reprezentantul său legal, domnul Gabriel Florin Pop, şi pentru Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor din România, consilier juridic Luminiţa Maclava.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile criticate restrâng libertatea agenţilor economici în exercitarea dreptului de utilizare a mărcii de garanţie proprie în vederea prestării la terţi a serviciului de control şi garantare a titlului metalelor preţioase. Susţine că această libertate este acordată în regim de exclusivitate laboratoarelor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor din România în privinţa unei activităţi cu caracter economic producătoare de venituri, şi anume activitatea de analiză şi marcare ca şi prestaţie la terţi pe bază de tarife proprii, ceea ce încalcă prevederile constituţionale ale art. 53, 135 şi 45, precum şi principiile concurenţei loiale stabilite prin Legea nr. 21/1996. Totodată, precizează că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în faţa instanţei de judecată, îl constituie prevederile art. 2 pct. 7, 8, 9 şi 10, art. 10, 12, 13, 14 şi 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, republicată, coroborate cu art. 27, 28, 29, 30, 33 şi 34 din Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003, cu art. 1 alin. 2 din Ordinul nr. 101/2004 şi art. 1 alin. 1 din Ordinul nr. 102/2004, prin raportare la art. 45, 53, 135 şi 21 din Constituţie.Reprezentantul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor din România solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prin dispoziţiile de lege criticate se previne comiterea unor fapte ilicite în domeniul activităţii cu metale şi pietre preţioase, fără ca acestea să încalce prevederi din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că textul de lege criticat nu este contrar prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 333/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Patronatul Operatorilor cu Metale Preţioase din România într-o cauză de contencios administrativ, în recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 se susţine că prin coroborarea dispoziţiilor acesteia cuprinse în art. 2 pct. 7, 8, 9 şi 10, art. 12, 13, 14 şi 19 „se desprinde că Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor exercită rolul de agent economic al statului care efectuează activitatea de analiză şi marcare ca şi prestaţie la terţi pe bază de tarife proprii şi în condiţii de exclusivitate, concomitent cu exercitarea rolului de unică instituţie în măsură ca pe teritoriul României să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase, dispuse de instanţele de judecată, să exercite controlul marcării bijuteriilor şi obiectelor din metale preţioase şi din aliaje ale acestora, precum şi a titlurilor marcate, fiind învestită totodată cu puteri de reglementare în domeniu”. Aşadar se consideră că, „în măsura în care prin interpretarea acestora ar rezultă restrângerea dreptului agenţilor economici de a accede la activitatea cu caracter economic de analiză şi marcare ca şi prestaţie la terţi […]”, se încalcă dispoziţiile art. 21, 45, 53 şi 135 din Constituţie.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că "excepţia invocată cu privire la neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 în raport cu art. 21, 45, 53 şi 135 din Constituţia României este neîntemeiată […]”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu menţionează cu exactitate care sunt considerentele pentru care ordonanţa este contrară Constituţiei şi nu "face vreo referire la textele constituţionale invocate potrivit încheierii instanţei supreme". Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 este constituţională, neputându-se reţine încălcarea prevederilor art. 21, 45, 53 şi 135 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România. Ordonanţa a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, şi modificată şi completată prin Legea nr. 591/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.224 din 20 decembrie 2004.În opinia autorului, prevederile ordonanţei încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", art. 45 referitor la "Activitatea economică", art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi" şi art. 135 privind "Economia".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 este neconstituţională, întrucât din interpretarea atribuţiilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor privind controlul marcării bijuteriilor şi a obiectelor din metale preţioase şi din aliaje ale acestora, precum şi controlul titlurilor marcate „ar rezultă restrângerea dreptului agenţilor economici de a accede la activitatea cu caracter economic de analiză şi marcare ca şi prestaţie la terţi […]”. Aşadar, în realitate, nu este formulată o critică de neconstituţionalitate, ci se solicită Curţii să constate că ordonanţa de urgenţă criticată contravine Constituţiei în funcţie de o anumită interpretare ce s-ar da prevederilor acesteia. Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ale ordonanţelor Guvernului „[…] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”. Ca atare, exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunţa doar cu privire la înţelesul lor contrar Constituţiei.Pe de altă parte, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 14 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 17 martie 1999, „interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecată în opera de înfăptuire a justiţiei, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac.”Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase din România, excepţie ridicată de Patronatul Operatorilor cu Metale Preţioase în România în Dosarul nr. 333/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește