DECIZIE nr. 202 din 26 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Gheorghe Zenik şi Ana Zenik în Dosarul nr. 5.392/2000 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 1 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 5.392/2000, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Gheorghe Zenik şi Ana Zenik.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, deoarece Guvernul nu poate emite ordonanţe de urgenţă în domenii care fac obiectul legilor organice, iar aceasta nu poate intră în vigoare decât după depunerea spre aprobare la Parlament.Judecătoria Timişoara, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin normelor constituţionale. În concluzie, apreciază ca excepţia este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, considera excepţia ca fiind neîntemeiată.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care s-a statornicit ca interdicţia reglementării prin ordonanţa a domeniilor rezervate legilor organice nu este aplicabilă ordonanţelor de urgenta.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile legale criticate contravin art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie, deoarece, pe de o parte, Guvernul nu poate să emita ordonanţe de urgenţă în domeniul legilor organice, iar pe de altă parte, ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu a fost depusa spre aprobare la Parlament.Examinând excepţia, Curtea constata ca art. 114 din Constituţie conţine cinci alineate în care se stabileşte un regim juridic diferenţiat al ordonanţelor emise de Guvern. Este, mai întâi, cazul ordonanţelor Guvernului emise în temeiul unei legi speciale de abilitare [alin. (1), (2) şi (3)] şi, apoi, cazul ordonanţelor de urgenta [alin. (4) şi (5)]. Aceste texte constituţionale prevăd: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe. … (3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei. … (4) În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. … (5) Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3)." … O prima critica de neconstituţionalitate vizează posibilitatea Guvernului de a reglementa, prin ordonanţe de urgenţă, în domeniul legii organice.În jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat ca interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută, însă, de alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, "deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei" (Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauza.Nici cea de-a doua critica de neconstituţionalitate nu poate fi primită, având în vedere ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost depusa la Parlament la data de 8 aprilie 1999, fiind astfel îndeplinită condiţia impusa de art. 114 alin. (4) teza a doua din Constituţie, referitoare la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenta. De altfel, în prezent, aceasta ordonanţa a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 241 din 16 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Gheorghe Zenik şi Ana Zenik în Dosarul nr. 5.392/2000 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește