DECIZIE nr. 201 din 26 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Uzitex” – S.A. Filiasi în Dosarul nr. 7.206/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal a răspuns consilier juridic Doina Anghelescu, în calitate de reprezentant al Băncii Comerciale Române – S.A. – Sucursala Sectorului 3 Bucureşti, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arata ca art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, reglementează o procedură alternativa la procedurile de drept comun pentru recuperarea creanţelor de către creditor şi nu instituie obligativitatea introducerii unei cereri întemeiate pe aceste prevederi. Referitor la neconstituţionalitatea art. 31 alin. (7) din aceeaşi lege se considera ca instituirea unui termen procedural până la care debitorul poate contesta starea de incapacitate de plată nu încalcă dreptul la apărare al acestuia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei. Se susţine ca prevederile criticate sunt constituţionale, deoarece reglementările prevăzute la art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicată, constituie o modalitate de executare silită şi se referă numai la creditorii care solicită declanşarea procedurii de reorganizare şi a falimentului, fără a afecta prin aceasta interesele economice ale debitorului. Totodată nu este încălcat nici dreptul la apărare al debitorului, în condiţiile în care acesta are posibilitatea de a-şi achită oricând datoria. Mai mult decât atât, debitorul poate cere chiar el un termen pentru întocmirea unui plan de reorganizare a activităţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 7.206/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Uzitex” – S.A. Filiasi într-o cauza civilă având ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepţiei împotriva Societăţii Comerciale „Banca Comercială Română” – S.A. – Sucursala Sectorului 3 Bucureşti, intemeiata pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995, republicată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, referitoare la protecţia intereselor naţionale în activitatea economică, deoarece permit oricărui creditor care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă ce nu a fost plătită în 30 de zile de la scadenta sa declanseze procedura reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitorului, în condiţiile în care „este de notorietate publică existenta blocajului financiar, care afectează întreaga economie naţionala, ceea ce poate duce la intrarea în faliment a foarte multe unităţi productive, afectandu-se astfel interesele economiei naţionale”.De asemenea, se considera ca "prevederile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, republicată, încalcă, pe lângă dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, pentru aceleaşi motive arătate mai sus, şi prevederile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece nu permit unui debitor împotriva căruia s-a făcut o cerere de declansare a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului să-şi poată exercita în orice moment dreptul la apărare şi să poată face dovada, până la pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii, ca poate să-şi onoreze obligaţiile şi să poată, în acest fel, sa evite intrarea în procedura, care […] are consecinţe foarte grave în contextul economic actual”.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, arata ca "dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece creditorul care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de 30 de zile, a încetat plăţile”. În consecinţa, arata instanţa, „textul se referă la faptul ca debitorul nu mai poate face faţa obligaţiilor sale comerciale ajunse la scadenta şi nicidecum ca a întârziat plăţile”. Referitor la dispoziţiile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, republicată, instanţa considera ca nici acestea „nu contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, deoarece chiar dacă se deschide procedura reorganizării judiciare, în baza art. 31 alin. (1), debitorul are posibilitatea achitării ulterioare a debitului”, caz în care „judecătorul-sindic va da o încheiere de închidere a procedurii în baza art. 119 din Legea nr. 64/1995, republicată”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, arătând ca "art. 29 alin. (1) nu se referă la o singura creanta neplatita la scadenta, ci la situaţia de încetare de plati, iar art. 31 alin. (7) prevede că deschiderea procedurii are loc numai dacă debitorul nu contesta ca este în încetare de plati".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi ale părţii prezente la dezbateri, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au următorul cuprins:– Art. 29 alin. (1): "Orice creditor, care are o creanta certa, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care, timp de cel puţin 30 de zile, a încetat plăţile.";– Art. 31 alin. (7): "Dacă debitorul nu contesta în termenul prevăzut la alin. (3) ca ar fi în încetare de plati, judecătorul-sindic va da o încheiere de deschidere a procedurii."1. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, text care are următorul conţinut: „(2) Statul trebuie să asigure: […]b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, urmând sa o respingă. Prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, stabilesc modalitatea de declansare a procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară, procedura specială de executare silită a întregului patrimoniu al unui comerciant, în cazul debitorilor comercianţi aflaţi în încetare de plati timp de cel puţin 30 de zile, procedura ce se poate declansa la cererea unui creditor, titular al unei creanţe certe, lichide şi exigibile. În acest context dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, nu contravin obligaţiei statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, cum susţine autorul excepţiei, ci, dimpotriva, cererea creditorilor de deschidere a procedurii prevăzute de lege da posibilitatea de a se acţiona, în mod eficient, cat nu este încă prea târziu, pentru evitarea unor situaţii care ar produce consecinţe mai grave şi pe o zona mai larga a raporturilor comerciale, dacă ar fi lăsate sa dureze peste termenul prevăzut. Reglementarea acestei proceduri judiciare este justificată de necesitatea asigurării plăţii creditorilor prin redresarea debitorului sau prin lichidarea patrimoniului acestuia, precum şi de buna funcţionare a creditului care este esenţială pentru comerţ.De altfel, dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea stabilind ca acestea sunt constituţionale prin Decizia nr. 202 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, precum şi prin Decizia nr. 189 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 22 februarie 2001. Soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.2. Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, republicată, se susţine ca sunt incalcate, pe lângă dispoziţiile constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. b), şi cele ale art. 24 alin. (1), potrivit cărora: „(1) Dreptul la apărare este garantat.”Analizând aceasta sustinere, Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiată. Dispoziţiile art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, republicată, criticate de autorul excepţiei, stabilesc posibilitatea deschiderii procedurii, printr-o încheiere data de judecătorul-sindic, numai în situaţia în care debitorul nu contesta ca ar fi în încetare de plati. Dacă însă în termenul prevăzut la alin. (3) debitorul contesta ca s-ar afla în încetare de plati, sunt prevăzute importante garanţii pentru a descuraja declanşarea abuzivă a procedurii. Astfel art. 31 din lege stabileşte deschiderea procedurii atât la cererea debitorului, cat şi la cererile creditorilor ori ale camerelor de comerţ şi industrie teritoriale. În acest sens textul art. 31 alin. (1)-(6) din lege prevede citarea debitorului, posibilitatea acestuia de a contesta, în termen de 5 zile, ca ar fi în încetare de plati, dreptul de a cere judecătorului-sindic sa îi oblige pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca, o cauţiune de cel mult 30% din valoarea creanţelor. De asemenea, la alin. (6) al art. 31 se prevede că, dacă judecătorul-sindic stabileşte ca debitorul nu este în încetare de plati, acesta va respinge cererea creditorilor. Rezultă deci din interpretarea sistematica a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 64/1995, republicată, ca debitorul are posibilitatea să se apere faţă de eventualele cereri sicanatorii ale creditorilor săi şi sa paralizeze acţiunea acestora prin intermediul judecătorului-sindic, obligat sa verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile legii pentru declanşarea procedurii legale. Mai mult decât atât, în situaţia în care cererea creditorilor va fi respinsă, cauţiunea poate fi folosită pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor. Totodată, debitorul are posibilitatea sa apeleze la serviciile unui avocat, dispoziţiile legii completandu-se cu cele ale Codului de procedura civilă, astfel cum prevede art. 128 din lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Uzitex” – S.A. Filiasi în Dosarul nr. 7.206/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește