DECIZIE nr. 201 din 2 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, excepţie ridicată de Vasile Mara în Dosarul nr. 5.022/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23 februarie 2006, în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 2 martie 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.022/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Vasile Mara în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederea legală criticată, "care condiţionează aplicabilitatea art. 16 din Legea nr. 143/2000 exclusiv de momentul urmăririi penale, constituie o restrângere neproporţională cu situaţia care a determinat-o, discriminatorie şi care aduce atingere însăşi existenţei unui drept (art. 53 din Constituţie), fiind, totodată, neconcordantă cu documentele internaţionale în materia drepturilor omului [art. 20 alin. (2) din Constituţie]; de asemenea, textul de lege criticat contravine principiilor constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii şi la accesul liber la justiţie [art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie]”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”În motivare excepţiei se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 16 din Legea nr. 143/2000 prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în Decizia nr. 313 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 14 iulie 2005, Curtea a reţinut că reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, în situaţia în care aceasta denunţă, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalităţii. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracţiuni.Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 21 din Constituţie, se reţine că susţinerile autorului excepţiei sunt neîntemeiate, având în vedere că inculpatului nu îi este îngrădit accesul liber la justiţie. Împrejurarea că recurentul s-ar încadra sau nu în prevederile textului de lege criticat este o problemă de aplicare a legii, iar nu de neconstituţionalitate.Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) şi ale art. 53, se constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 reglementează un beneficiu legal, acordat într-o situaţie determinată, pentru considerente deplin justificate, iar nu o încălcare sau o restrângere a vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, aşa cum susţine autorul excepţiei.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Vasile Mara în Dosarul nr. 5.022/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește