DECIZIE nr. 201 din 17 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Uzinele Sodice Govora – S.A. în Dosarul nr. 9.836/1999 al Tribunalului Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Nicolae Sandu, lipsind celelalte părţi: Societatea Comercială "Metadet" – S.A. şi Fondul Proprietăţii de Stat – Direcţia teritorială Suceava. Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei arata ca prin textul de lege criticat s-a creat o situaţie favorabilă pentru societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, care pot întârzia împlinirea procedurii de executare silită declansate, punându-l într-o situaţie defavorabila pe creditorul diligent care nu îşi mai poate realiza creanta, iar dacă o realizează, aceasta se face cu mare întârziere. Se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi pe cele cuprinse în art. 41 alin. (2), referitoare la ocrotirea egala a proprietăţii private, indiferent de titular.Reprezentantul Ministerului Public arata ca procedura stabilită prin dispoziţiile art. 32^15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, nu exclude participarea creditorilor societăţii comerciale la distribuirea sumelor rezultate în urma lichidării, ci doar le suspenda dreptul de a continua executarea silită, suspendare care operează pentru toţi creditorii în mod egal. În consecinţa, se solicita respingerea excepţiei, ca fiind neîntemeiată, considerându-se ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, şi nici celor ale art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de proprietar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 9.836/1999, Tribunalul Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^15 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Uzinele Sodice Govora – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 32^15 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, introduse prin art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999, aduc o grava atingere principiului egalei protecţii a proprietăţii private, consfintit prin art. 41 alin. (2) din Constituţia României, în sensul că aceste dispoziţii legale se aplică numai societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, asigurându-se astfel o protejare excesiva a proprietăţii private a statului în raport cu proprietatea particulară. Se mai considera ca este inadmisibil ca, doar prin voinţa sa, comerciantul cu capital majoritar de stat, care se declara în dizolvare voluntara şi lichidare administrativă, să poată obţine suspendarea executării unor hotărâri judecătoreşti care se bucura de autoritatea de lucru judecat.Tribunalul Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, arata ca excepţia este neîntemeiată, considerând ca este firesc ca, în situaţia în care o societate comercială, prin hotărârea adunării generale, se declara în stare de dizolvare şi lichidare, să se suspende orice procedura de executare silită pornită împotriva ei, pentru ca, dacă nu s-ar proceda astfel, ar fi posibil ca unii creditori să se indestuleze din averea sa în dăuna altor societăţi creditoare care, deşi pot să deţină titlu executoriu împotriva aceluiaşi debitor, nu au declansat încă procedura de executare silită. Or, potrivit criteriilor stabilite de lege şi sub cenzura judecătorului-sindic, lichidatorul, după ce instanţa a dispus suspendarea executării silite, este obligat să facă distribuirea între creditori a preţului vânzării societăţii comerciale lichidate.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat se aplică societăţii comerciale (supusă privatizării, conform Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997) dispoziţiile art. 35 şi 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale; or, „Rostul acestor texte este de a stabili o situaţie de egalitate între creditorii (societăţi comerciale şi persoane fizice) unui debitor aflat în încetare de plati, indiferent cine sunt asociaţii sau actionarii societăţilor. Ele nu numai că nu sunt contrare dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, ci constituie o aplicare a acestora”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Analizând conţinutul motivarii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca obiectul acesteia îl constituie în realitate doar dispoziţiile alin. (2) al art. 32^15 , iar nu şi cele ale alin. (1) al aceluiaşi articol din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999. Acest text de lege are următorul conţinut: „Pe aceeaşi dată se suspenda judecata tuturor acţiunilor în pretenţii, judiciare sau extrajudiciare, îndreptate împotriva societăţii, termenele de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi orice procedura de executare silită pornită împotriva ei, acestea urmând a fi reluate în cazul în care adunarea generală a acţionarilor revine asupra hotărârii de lichidare. Adunarea generală nu va putea reveni asupra măsurii de lichidare, dacă a hotărât închiderea operationala totală a societăţii sau dacă societatea s-a dizolvat de drept, potrivit art. 32^10.”Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi, precum şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece măsurile prevăzute în acest text (şi anume, suspendarea, între altele, a procedurii judiciare de executare silită, prin simpla voinţa a datornicului) reprezintă o protecţie nejustificată a societăţilor comerciale cu capital de stat aflate în procedura de lichidare. În acest mod se asigura o protejare excesiva a proprietăţii private a statului în raport cu proprietatea particulară, ocrotire contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Textele constituţionale considerate de autorul excepţiei ca fiind incalcate prin dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 41 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]"Verificand conformitatea textului de lege criticat cu aceste prevederi constituţionale, Curtea constata că nu poate fi reţinută nici una dintre criticile de neconstituţionalitate.Astfel textul art. 32^15 alin. (2) a fost introdus în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale prin art. I pct. 43 din Legea nr. 99/1999 tocmai pentru a se pune de acord procedura dizolvării voluntare şi a lichidării administrative prevăzute de această lege cu procedura de drept comun a reorganizării judiciare şi falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Potrivit art. 35 din Legea nr. 64/1995, „De la data deschiderii procedurii se suspenda toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, iar conform art. 36 din aceeaşi lege, „Deschiderea procedurii suspenda orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 35. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii”.Curtea constata, prin urmare, ca procedura de lichidare judiciară prevăzută la art. 32^15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (2) teza întâi, potrivit cărora „Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”, deoarece nu se instituie nici o preferinta pentru vreunul dintre creditori – inclusiv pentru societăţile comerciale cu capital de stat – şi nu se realizează o protecţie diferita a proprietăţii acestor societăţi în raport cu societăţile cu capital privat. Dimpotriva, rostul dispoziţiilor art. 32^15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, este acela de a se stabili o situaţie de egalitate între toţi creditorii (societăţi comerciale şi comercianţi persoane fizice) unui debitor aflat în stare de încetare de plati, indiferent cine sunt asociaţii, actionarii sau creditorii societăţii comerciale aflate în lichidare. Aceasta procedura prevăzută de Legea nr. 99/1999 pentru dizolvarea şi lichidarea unei societăţi comerciale supuse privatizării nu exclude nici unul dintre creditorii societăţii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspenda dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toţi creditorii. Rezultă deci ca efectul suspensiv al începerii procedurii lichidării judiciare prevăzute de Legea nr. 99/1999, la fel ca şi în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, are menirea de a-i proteja pe toţi creditorii. Dacă nu s-ar acţiona în acest mod şi s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar insemna ca numai unii dintre creditori să-şi poată recupera creanţele, şi anume aceia care au solicitat primii executarea creanţelor. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulţi creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanţele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege.În sfârşit, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", deoarece textul constituţional se referă la "egalitatea cetăţenilor", iar nu la egalitatea în drepturi dintre diversele categorii de comercianţi, aspect care face obiectul dispoziţiilor legale din domeniul dreptului privat. În consecinţa, invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are relevanta în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Uzinele Sodice Govora – S.A. în Dosarul nr. 9.836/1999 al Tribunalului Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu CristescuÎntrucât domnul magistrat-asistent Laurentiu Cristescu se afla în imposibilitate de a semna, în locul sau semnează, în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă,Magistrat-asistent şef,Claudia Miu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește