DECIZIE nr. 200 din 28 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Petrică Zamfir în Dosarul nr. 3.443/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al Societăţii Comerciale "Promoterm" – S.R.L. din Bucureşti, domnul Dragoş Pănescu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii, apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează din 20 septembrie 2007, autorul excepţiei a avut suficient timp să angajeze un apărător până la termenul fixat de instanţă.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Pe fondul cauzei, partea prezentă susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile de lege criticate respectă prevederile constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.443/44/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Petrică Zamfir.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, întrucât el are calitatea de asociat al unei societăţi comerciale, poate dispune de capitalul şi acţiunile acesteia fără a fi sancţionat penal, dispoziţia legală criticată încălcând dreptul său de proprietate garantat constituţional.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că, prin reglementarea art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, legiuitorul a înţeles să apere interesele societăţii comerciale de comportamentele neloiale, abuzive ale fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului său legal, exercitându-şi astfel obligaţia constituţională de a asigura şi proteja concurenţa loială.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Sancţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 nu aduce atingere dreptului de proprietate al asociatului, întrucât acest drept nu se extinde, aşa cum susţine contestatorul, asupra bunurilor societăţii. Astfel, partea socială nu dă dreptul asociatului de a folosi activele din patrimoniul societăţii în interes propriu, societatea comercială fiind o persoană juridică distinctă, cu drepturi şi obligaţii proprii.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, care au următorul conţinut: „Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care: […] 2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că acestea instituie răspunderea penală a fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societăţii care foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea comercială în alte scopuri decât cele care servesc intereselor societăţii, care reprezintă un subiect de drept de sine stătător, cu personalitate juridică, titular de drepturi şi obligaţii, cu patrimoniu propriu.Reglementarea legală dedusă controlului de constituţionalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic favorabil protejării acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care deţin funcţii administrative, decizionale în cadrul societăţii. În această manieră, agentul economic este pus la adăpost de riscul suportării daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credinţă, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu al subiecţilor de drept prevăzuţi în ipoteza normei, a bunurilor aflate în patrimoniul propriu al societăţii, care nu se confundă cu patrimoniul acţionarilor care deţin funcţiile sus-menţionate.Aşa fiind, susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia persoana care are calitatea de asociat al unei societăţi comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului său de proprietate asupra părţilor sociale sau a acţiunilor, după caz, apare ca neîntemeiată. În argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".Conform acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, cum este cazul societăţilor comerciale, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Petrică Zamfir în Dosarul nr. 3.443/44/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește