DECIZIE nr. 200 din 25 noiembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecătoriei Orastie.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public considera excepţia ca fiind neîntemeiată şi solicita respingerea acesteia, arătând ca la art. 10 alin. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la libertatea de exprimare, se prevede că exercitarea acestor libertăţi ce comporta îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrangeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratica, între altele, pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altuia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 septembrie 1999 Judecătoria Orastie, judeţul Hunedoara, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 aflat pe rolul acelei instanţe.Autorul excepţiei afirma ca dispoziţiile art. 205 din Codul penal privitoare la infracţiunea de insulta sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, deoarece considera ca acestea au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 19 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului. Susţine, de asemenea, ca prevederile art. 205 din Codul penal sunt contrare şi dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Constituţie, privitoare la libertatea de exprimare.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei ridicate instanţa apreciază ca aceasta este neîntemeiată, deoarece insulta este o faptă periculoasa, iar relaţiile sociale nu se pot desfăşura normal fără apărarea demnităţii omului.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Constituţie trebuie să fie interpretate în corelare cu prevederile art. 30 alin. (6), conform cărora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine". De asemenea, aceste dispoziţii trebuie interpretate în corelare cu dispoziţiile art. 26 din Constituţie privind respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private. Dispoziţiile art. 205 din Codul penal nu încalcă nici Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu care Constituţia României este în concordanta, având în vedere dispoziţiile art. 12 din declaraţie care prevăd ca "Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri". Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale nu se poate realiza cu nerespectarea şi nesocotirea drepturilor celorlalţi, incalcand principiul egalităţii între cetăţeni, principiu înscris în art. 4 alin. (2) din Constituţia României.În punctul sau de vedere Guvernul considera ca "dispoziţiile art. 205 din Codul penal interzic, justificat, acele exprimari care aduc atingere onoarei, reputaţiei şi vieţii particulare a persoanei." În acelaşi punct de vedere se mai arata ca "autorul excepţiei s-a aflat în eroare atunci când a susţinut ca prin proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului penal s-a propus dezincriminarea infracţiunii de insulta. Întrucât aceasta fapta prezintă pericolul social caracteristic unei infracţiuni, se va menţine pe mai departe incriminarea ei, însă urmează a fi sancţionată numai cu amendă, şi nu cu pedeapsa închisorii, ca pedeapsa alternativa". Rezultă asadar ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 205 din Codul penal nu contravin în nici un fel prevederilor art. 30 din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiei îl constituie art. 205 din Codul penal, cu denumirea marginala "Insulta", care are următorul cuprins: "Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă.Aceeaşi pedeapsa se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate, care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală."Aceste dispoziţii legale sunt considerate neconstituţionale de autorul excepţiei, care susţine ca ele contravin prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile."Autorul excepţiei considera totodată ca aceleaşi dispoziţii legale contravin şi prevederilor art. 19 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit cărora "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi acela de a cauta, de a primi şi de a răspândi, fără consideratii de frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloace de exprimare". În opinia autorului excepţiei insulta ar trebui scoasa din sfera ilicitului penal, referindu-se la o iniţiativă legislativă în acest sens.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 205 din Codul penal Curtea Constituţională constata ca aceasta nu este intemeiata. Insulta este o infracţiune contra demnităţii, iar în art. 1 alin. (3) din Constituţie demnitatea omului este inclusă printre valorile supreme garantate de legea fundamentală. Potrivit prevederilor constituţionale "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate." Aceasta garantare a demnităţii omului, în sens restrâns, se reliefeaza prin incriminarea şi sancţionarea penală a faptelor contra demnităţii, între care şi insulta.Instituirea infracţiunii de insulta este expresia voinţei legiuitorului care, în concordanta cu prevederile Constituţiei, a evaluat gravitatea faptei şi a prevăzut pedeapsa considerată necesară pentru prevenirea şi combaterea acesteia, ultima evaluare având loc prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, când legiuitorul nu numai ca a menţinut incriminarea faptei de insulta, dar a procedat şi la ridicarea maximului pedepsei. Legiuitorul este deci singurul în măsura sa decidă incriminarea sau dezincriminarea insultei şi, în caz de incriminare, nu se poate susţine ca textul incriminator este contrar Constituţiei.Dispoziţiile art. 205 din Codul penal nu sunt contrare nici celor ale art. 30 alin. (1) din Constituţie, întrucât, potrivit alin. (6) din acelaşi articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Textul criticat nu este contrar nici dispoziţiilor art. 19 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, deoarece, potrivit art. 12 din declaraţie, nimeni nu poate face obiectul unor atingeri aduse onoarei sau reputaţiei sale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecătoriei Orastie.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește