DECIZIE nr. 200 din 13 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Costica Bulai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moldova Tricotaje” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 15.328/2002 al Tribunalului Iaşi.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, precum şi a celeilalte părţi, Societatea Comercială "Faten" S.R.L. din Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând, în acest sens, ca textul criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, iar Curtea Constituţională a constatat, în repetate randuri, ca acesta nu contravine Legii fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 ianuarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 15.328/2002, Tribunalul Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moldova Tricotaje” – S.A. din Iaşi într-o cauza având ca obiect o cerere în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 7 şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, care prevăd ca ordonanţa instanţei judecătoreşti de respingere a cererii pentru somaţia de plată este irevocabilă şi ca ordonanţa de emitere a somaţiei de plată poate fi atacată de către debitor cu cerere în anulare, contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, au caracter discriminator şi „creează un privilegiu de jurisdicţie pentru debitor”. În acelaşi timp, considera autorul excepţiei, dispoziţiile legale criticate ingradesc exerciţiul de către creditor al dreptului de acces liber la justiţie şi al dreptului la căile legale de atac, fiind incalcate astfel prevederile art. 21 şi ale art. 128 din Constituţie.Tribunalul Iaşi apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece, după cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenta sa constanta, "liberul acces la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, întrucât competenţa de judecată şi procedura sunt stabilite de legiuitor, care poate prevedea reguli deosebite, asigurând părţii posibilitatea de a uza numai de anumite cai de atac şi interzicandu-i accesul la altele".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 s-a reglementat „o procedură simplificata care are în vedere, în primul rând, soluţionarea cauzei prin convenţia părţilor ori, în caz contrar, emiterea titlului executoriu”. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, stabilirea procedurii de judecată intră în competenţa exclusiva a legiuitorului, iar procedura somaţiei de plată, „departe de a constitui o încălcare a principiilor constituţionale invocate, constituie expresia aplicării lor”. Constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a fost constatată prin mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, printre care deciziile nr. 317/2002 şi nr. 252/2002.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 7 şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Aceste dispoziţii au următorul conţinut:– Art. 7: "Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţa cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun.";– Art. 8 alin. (1): "Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia."Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea retine ca a mai fost sesizată cu numeroase excepţii privind neconstituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, dar toate acele critici au fost respinse, constatandu-se ca atât actul normativ criticat, în ansamblul sau, cat şi diferite dispoziţii ale sale sunt în conformitate cu prevederile constituţionale. În acest sens, Curtea a pronunţat, spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002.Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificata şi accelerata pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi. Hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului.Mijloacele procedurale puse la indemana părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajata.Autorul excepţiei, criticand faptul ca ordonanţa prin care judecătorul respinge cererea este irevocabilă, are în vedere doar teza întâi a art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, iar nu şi teza a doua a aceluiaşi text, care prevede posibilitatea creditorului căruia i s-a respins ori i s-a admis numai în parte cererea de a introduce cerere de chemare în judecata conform dreptului comun. În cadrul unui nou proces, pornit la primul grad de jurisdicţie, el se poate folosi de toate mijloacele legale de proba pentru a-şi dovedi pretenţiile şi poate exercita toate căile de atac prevăzute de lege. Astfel, dreptul sau de acces liber la justiţie nu este încălcat în nici un fel.Art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 prevede dreptul debitorului de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul admite cererea creditorului. Creditorul, având câştig de cauza, nu are nici un interes sa atace o asemenea soluţie, dar, în cazul admiterii cererii în anulare, el poate opta pentru acţiune intemeiata pe prevederile dreptului comun.De altfel, toate reglementările cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedura, iar, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 şi ale art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moldova Tricotaje” – S.A. din Iaşi în Dosarul nr. 15.328/2002 al Tribunalului Iaşi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește