DECIZIE nr. 200 din 10 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de George Romulus de Pratto şi Ana Maria Adela Ştefănescu în Dosarul nr. 41.374/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei George Romulus de Pratto, personal şi asistat de avocatul Augustin Zăbrăuţan, cu delegaţie depusă la dosar, autorul excepţiei Ana Maria Adela Ştefănescu, reprezentată de acelaşi avocat, precum şi partea Maria Leah (Iordănescu), reprezentată prin mandatarul Mihail Iordănescu, cu procură depusă la dosar.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia.În acest sens, consideră că se impune o revizuire a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, întrucât textul de lege criticat contravine convenţiilor şi tratatelor europene pe care România şi le-a însuşit. Depune note scrise la dosar.Pentru partea Maria Leah (Iordănescu), mandatarul acesteia solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu contravin Constituţiei. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 76/2010.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 41.374/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de George Romulus de Pratto şi Ana Maria Adela Ştefănescu într-o cauză civilă având ca obiect revendicare imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate, întrucât limitează expres posibilitatea de a cere în justiţie constatarea nulităţii absolute a unor acte juridice de înstrăinare ce au ca obiect imobile preluate în mod abuziv de stat. Totodată, întrucât excepţia de la principiul imprescriptibilităţii acţiunii în revendicare este aplicabilă numai celor deposedaţi în mod abuziv în timpul regimului comunist, şi nu altor cetăţeni, se aduce atingere şi egalităţii cetăţenilor în faţa legii.De asemenea, consideră că aceleaşi prevederi de lege criticate aduc atingere şi liberului acces la justiţie, întrucât persoanele îndreptăţite se află în imposibilitatea de a dovedi fraudarea legii ca urmare a încheierii unui act juridic nul absolut. Autorii excepţiei susţin, totodată, faptul că prevederile criticate creează o inegalitate între foştii chiriaşi care au cumpărat imobilul de la stat şi proprietarii imobilului naţionalizat, protejându-i pe primii în detrimentul ultimilor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, care au următorul conţinut:"Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private. Totodată, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 6 din aceeaşi convenţie, referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale, şi având o motivare similară.În acest sens este Decizia nr. 76/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010, Decizia nr. 11/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 5 februarie 2010, sau Decizia nr. 1.703/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2010, prin care Curtea a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.Art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în mod abuziv şi asigură posibilitatea valorificării acestuia în cadrul unui termen, impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile, precum şi de asigurarea stabilităţii şi securităţii acestora, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. Împrejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau trebuia să cunoască termenul de introducere a acţiunii în constatarea nulităţii, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în cauză, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.Curtea a mai reţinut că imprescriptibilitatea, ca instituţie juridică, consfinţită în anumite cazuri cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională.Analizând compatibilitatea art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, raportate la art. 20 din Constituţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat se armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilităţii şi securităţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de George Romulus de Pratto şi Ana Maria Adela Ştefănescu în Dosarul nr. 41.374/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește