DECIZIE nr. 20 din 24 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. II – Schimbul obligatoriu de locuinta – din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioana Lancrajan şi Dorin Lancrajan în Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru evacuarea chiriaşilor.La apelul nominal răspunde Ion Ciurea, asistat de avocat Valeriu Tarna, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul părţii prezente solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Considera ca ridicarea acesteia este un abuz de drept din partea autorilor ei, deoarece Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu încalcă în nici un mod dispoziţiile constituţionale. Ordonanţa criticata nu face nici un fel de discriminare între proprietari şi chiriaşi, deoarece suprimarea caii de atac a apelului este valabilă pentru ambele părţi în litigiul locativ declansat potrivit prevederilor criticate. În realitate excepţia a fost ridicată doar pentru a se obţine o amânare a eliberării locuinţei.Ion Ciurea nu are nimic de adăugat la cele spuse de avocatul sau.Reprezentantul Ministerului Public arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 241/2001, publicată la data de 23 mai 2001. Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale s-a pronunţat la 24 mai 2001, ceea ce lasă să se înţeleagă ca excepţia priveşte textele modificate. Mai arata ca ordonanţa criticata nu încalcă nici o dispoziţie constituţională, cum de altfel chiar Curtea a statuat recent, prin deciziile nr. 142/2001 şi nr. 249/2001.Referitor la prevederile Legii nr. 10/2001 arata ca neconstituţionalitatea acestora nu poate fi examinata, deoarece nu se indica dispoziţiile constituţionale pretins incalcate. În concluzie, solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 mai 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.927/2000, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. II – Schimbul obligatoriu de locuinta – din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe şi ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioana Lancrajan şi Dorin Lancrajan în dosarul acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arata ca prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se face o discriminare între chiriaşii din imobilele care nu au fost retrocedate foştilor proprietari şi cei din imobilele retrocedate, acestora din urma putându-li-se impune un schimb fortat de locuinta, fără posibilitatea de a pretinde condiţii similare cu cele pe care le aveau ori de a alege cartierul în care să locuiască sau de a refuza locuinta oferită, incalcandu-se astfel dispoziţiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie. S-ar fi impus, considera autorii excepţiei, acordarea unui termen în favoarea chiriaşului, în interiorul căruia acesta să îşi găsească o locuinta corespunzătoare necesităţilor, dorintelor şi posibilităţilor sale financiare.Autorii excepţiei susţin, de asemenea, ca, în măsura în care art. 25 din ordonanţa îl lipseşte pe chiriaş de calea de atac a apelului şi art. 24 din acelaşi act normativ îi încalcă dreptul la apărare, aceste texte contravin şi dispoziţiilor art. 7, art. 13 pct. 1 şi ale art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, raportate la art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca lipsită de temei critica de neconstituţionalitate a art. 23 şi 24 din ordonanţa, în raport cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, întrucât egalitatea de tratament presupune ca subiectii la care se referă să se afle în situaţii similare. Nu se poate retine însă o similitudine de situaţii între chiriaşii din imobilele nerestituite şi cei din imobilele restituite foştilor proprietari. În cazul primilor soluţia este impusa de obligaţia statului de a lua măsuri de protecţie socială, în vreme ce în cazul celor din urma prevalent este principiul garantarii dreptului de proprietate privată.Tot astfel apreciază ca nefondata şi critica de neconstituţionalitate cu privire la art. 25 din ordonanţa, în raport cu art. 21 alin. (2) din Constituţie, ţinând seama de prevederile art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, aceasta fiind ridicată oral în faţa instanţei de judecată şi nemotivată (nu se indica textele constituţionale incalcate), o considera inadmisibila potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile cap. II – Schimbul obligatoriu de locuinta – din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţii cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, care prevăd următoarele:– Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi să obţină mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu;(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa pună la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate, sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp persoana. … (3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul iniţial."; … – Art. 24: "(1) Chiriaşul nu este obligat să se mute, dacă în locuinta care i se oferă în schimb nu i se asigura suprafaţa locuibilă şi numărul de camere la care este îndreptăţit conform anexelor nr. 1 şi 2 la prezenta ordonanţă de urgenţă, dar nici nu poate pretinde o suprafaţa locuibilă sau un număr de camere mai mare decât cele la care este îndreptăţit potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă sau decât cele pe care le deţine cu chirie şi nici condiţii mai bune de locuit decât cele pe care le are în locuinta din care urmează să se mute.(2) Nu i se va putea cere chiriaşului să se mute într-o locuinta insalubra şi nici sa accepte o locuinta lipsită de dependintele strict necesare – bucatarie, baie, WC -, prevăzute în contractul de închiriere a locuinţei din care urmează să se mute. … (3) Chiriaşul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datorită felului diferit de încălzire, că nu are scara de serviciu sau ca are dependintele în folosinţă comuna, în măsura în care îi este asigurata utilizarea lor, că nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuinta oferită în schimb. … (4) În cazul în care locuinta din care urmează să se mute chiriaşul are şi garaj, acesta poate fi evacuat şi din garaj, chiar dacă proprietarul nu îi oferă chiriaşului un alt garaj la schimb."; … – Art. 25: "Litigiile dintre proprietari şi chiriaşi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenţa judecătoriei în raza căreia se afla imobilul. Hotărârea pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu recurs. Hotărârea instanţei de recurs este definitivă şi irevocabilă."Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001. Dintre dispoziţiile criticate au fost modificate alin. (2) al art. 23 şi alin. (3) şi (4) ale art. 24. Aceste dispoziţii au acum următorul conţinut:– Art. 23 alin. (2): "(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat sa pună la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu asigurarea exigenţelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”;– Art. 24 alin. (3) şi (4): "(3) Chiriaşul nu va putea însă sa invoce, ca motiv al refuzului de a se muta, faptul ca locuinta oferită este situata într-un cartier periferic, ca este mai puţin confortabila datorită felului diferit de încălzire, că nu are curte ori datorită etajului la care se afla locuinta oferită în schimb.(4) Chiriaşul poate fi evacuat şi din garajul deţinut, dacă acesta a aparţinut, la data preluării de către stat, locuinţei din care urmează să se mute, chiar dacă proprietarul nu poate să îi ofere chiriaşului un alt garaj la schimb." … Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca textele criticate încalcă dispoziţiile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie. Aceste dispoziţii au următorul conţinut:– Art. 4 alin. (2): "(2) România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.";– Art. 16 alin (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."– Art. 20 alin. (1): "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";– Art. 21 alin. (2): "(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."Autorii considera ca prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile art. 7, art. 13 pct. 1 şi ale art. 25 pct. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, care cuprind următoarele:– Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egala a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala împotriva oricărei discriminări care ar încalcă prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocari la o astfel de discriminare.";– Art. 13 pct. 1: "1. Orice persoană are dreptul sa circule liber şi să-şi aleagă reşedinţa în interiorul unui stat.";– Art. 25 pct. 1: "1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţa corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Legea nr. 241/2001, prin care a fost aprobată şi modificată Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, a fost publicată la 23 mai 2001, iar încheierea de sesizare a fost pronunţată la data de 24 mai 2001, astfel încât controlul de constituţionalitate va avea ca obiect textele modificate.În argumentarea criticii de neconstituţionalitate autorii excepţiei pretind ca prin ordonanţa criticata s-a creat o discriminare între chiriaşii din imobilele retrocedate foştilor proprietari şi cei din imobilele aflate în continuare în patrimoniul statului, deoarece s-a prevăzut doar în cazul celor din prima categorie obligativitatea părăsirii locuinţei pe care o deţin, fără sa li se ofere în schimb condiţii similare cu cele avute, în ceea ce priveşte zona de amplasare şi confortul.Critica nu este intemeiata. În jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca instituirea de regimuri juridice diferite în situaţii care impun rezolvari diferite nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii, constitutivă de discriminare. Asa se explica de ce în cazul chiriaşilor statului, unde protecţia socială se realizează şi prin reînnoirea contractului de închiriere, nu îşi găseşte aplicare schimbul obligatoriu de locuinta, în timp ce în cazul chiriaşilor din locuintele retrocedate, domeniu în care prevalează principiul garantarii dreptului de proprietate, s-a impus consacrarea unui atare schimb.Curtea retine ca statul, chemat sa medieze conflictul locativ dintre proprietarul persoana fizica şi chiriaş, a procedat corect asigurându-i primului posibilitatea unei valorificari plenare a atributelor dreptului sau de proprietate, ingrijindu-se totodată de protecţia celui de-al doilea împotriva unor eventuale abuzuri, prin instituirea unor exigente rezonabile fără a căror satisfacere chiriaşul nu poate fi obligat sa elibereze locuinta.Sub acest aspect Curtea constata ca, urmare modificării şi completării Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 prin Legea nr. 241/2001, sfera acestor exigente rezonabile, care în varianta iniţială a art. 23 alin. (2) includea doar „respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp de persoana”, a fost substanţial extinsă, cuprinzând acum „asigurarea exigenţelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.Împrejurarea ca nici cu acest prilej legiuitorul nu a inclus şi exigente cu privire la zona de amplasare şi la confort îşi are explicatia în aceea ca atari exigente nu pot fi considerate rezonabile, deoarece satisfacerea lor ar duce la conservarea unei situaţii privilegiate, cu caracter de excepţie, la care anumite categorii de persoane au avut acces în împrejurări şi din ratiuni conjuncturale şi de aceea calificarea lor ca drepturi câştigate nu este posibila.Curtea mai constata că nu este intemeiata nici susţinerea potrivit căreia prevederile art. 25 din ordonanţa ar încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, privitoare la accesul liber la justiţie, întrucât este evident ca instituirea în aceasta materie a unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, pentru ratiuni de celeritate, constituie, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, un atribut al legiuitorului, inclusiv al celui delegat.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 10/2001, invocată de autori oral în faţa instanţei de judecată, Curtea constata ca aceasta critica nu poate fi primită deoarece autorii nu indica dispoziţiile constituţionale care ar fi incalcate, impiedicand astfel exercitarea controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cap. II din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ioana Lancrajan şi Dorin Lancrajan în Dosarul nr. 4.927/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește