DECIZIE nr. 2 din 3 martie 1994

privind solutionarea contestaţiei în anulare formulata de procurorul general al Parchetului General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie împotriva Deciziei nr. 1 din 7 septembrie 1993



Pe rol solutionarea contestaţiei în anulare formulata de procurorul general al Parchetului General de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie împotriva Deciziei nr. 1 din 7 septembrie 1993 privind dispozitiile Codului penal referitoare la avutul obstesc în contextul prevederilor constitutionale despre proprietate, pronunţată de Plenul Curtii Constitutionale.Parchetul General este reprezentat prin domnul procuror Alexandru Grigorie.Magistratul-asistent referă asupra obiectului cauzei.Preşedintele Curtii Constitutionale pune în discutia reprezentantului Parchetului General admisibilitatea contestaţiei în anulare.Având cuvantul, reprezentantul Parchetului General sustine ca sunt intrunite cerinţele prevăzute de art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civila, deoarece Ministerul Public nu a fost citat la dezbaterile ce au prilejuit pronuntarea deciziei atacate, desi, potrivit prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, judecarea excepţiilor de neconstitutionalitate are loc cu citarea obligatorie a acestuia. Invedereaza, de asemenea, ca au fost incalcate şi prevederile art. 19 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi functionare a Curtii Constitutionale. În concluzie, solicita admiterea contestaţiei în anulare. Pe fond reia motivele susţinute în toate recursurile declarate de Ministerul Public împotriva deciziilor Curtii prin care s-au admis excepţiile de neconstitutionalitate cu privire la diferitele dispozitii din Codul penal privind avutul obstesc, acestea referindu-se, în esenta, la necompetenta Curtii Constitutionale de a se pronunţă asupra constitutionalitatii unor dispozitii legale anterioare Constituţiei din anul 1991 şi la faptul ca dispozitiile Codului penal la care ne-am referit nu sunt contrare Constituţiei şi nici nu au fost abrogate, deoarece ele nu neaga existenta celor două tipuri de proprietate – publică şi privată.PLENUL CURTII CONSTITUTIONALEexaminind contestaţia în anulare formulata şi vazind dispozitiile art. 144 şi 145 din Constitutie, ale art. 24 şi 25 din Legea nr. 47/1992, ale art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civila, precum şi cele ale art. 18 alin. (2), art. 19 alin. (3) şi art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:Potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, judecata excepţiei de neconstitutionalitate are loc pe baza raportului prezentat de judecatorul raportor, a incheierii prin care a fost sesizata Curtea Constituţională, a punctelor de vedere prezentate de Camerele Parlamentului şi de Guvern, a probelor administrate, a sustinerilor părţilor, cu citarea acestora şi a Ministerului Public. De asemenea, citarea Ministerului Public este obligatorie, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, la solutionarea contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic. Pe de altă parte, în art. 18 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi functionare a Curtii Constitutionale se precizeaza ca în cazurile în care, potrivit Legii nr. 47/1992, participarea Ministerului Public este obligatorie, acestuia i se comunică actul de sesizare, o dată cu citatia. În sfirsit, art. 19 alin. (3) din regulament dispune ca la sedintele în plen participa, în cazurile prevăzute de lege, şi reprezentantul Ministerului Public. Acest din urma text se afla situat în secţiunea a 3-a, intitulata „Activitatea în timpul sedintelor de dezbateri” şi deci are în vedere ipotezele în care atribuţiile jurisdictionale ale Curtii Constitutionale, prevăzute de art. 144 din Constitutie, sunt de competenţa plenului acesteia, iar citarea Ministerului Public este obligatorie, cum ar fi solutionarea contestatiilor privind constitutionalitatea unui partid politic sau a contestatiilor ori cererilor formulate în legătură cu alegerile prezidentiale [art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 şi art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992].După cum se poate constata, în toate aceste cazuri în care legea prevede obligativitatea citarii Ministerului Public este vorba de activitatea jurisdictionala desfăşurată de Curtea Constituţională, fie în plen, fie în complete de 3 sau 5 judecatori, ca în cazul rezolvarii excepţiilor de neconstitutionalitate. Chiar şi în aceste cazuri, însă, sunt stabilite reguli derogatorii de la dreptul comun în privinta exercitarii cailor de atac. Astfel, decizia pronunţată ca urmare a solutionarii în fond a excepţiei de neconstitutionalitate poate fi atacata de părţi numai cu recurs, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, asa incit, faţă de aceasta prevedere expresa şi neechivoca, Curtea, prin Decizia nr. 61 din 19 octombrie 1993, a statuat în sensul că deciziile sale definitive pronuntate asupra excepţiilor de neconstitutionalitate nu mai pot fi atacate prin nici o cale extraordinara de atac, fie ca ar fi vorba de contestaţie în anulare, revizuire, recurs în interesul legii sau recurs în anulare. De asemenea, art. 30 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 stabileste ca decizia Curtii pronunţată de plen în urma solutionarii contestaţiei care are ca obiect constitutionalitatea unui partid politic nu este supusă nici unei cai de atac. În sfirsit, art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, ale cărui dispozitii au fost declarate constitutionale prin Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992, şi care, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, este aplicabil şi în materia alegerilor prezidentiale, dispune ca împotriva hotărârilor definitive pronuntate potrivit dispoziţiilor sale nu exista cale de atac, excluzând deci caile extraordinare de atac. În toate aceste situaţii, care se referă la activitatea jurisdictionala a Curtii Constitutionale, contestaţia în anulare este exclusa.Dacă în cazul activităţii jurisdictionale a Curtii deciziile sale nu pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare, cu atit mai mult aceasta cale de atac nu este admisibila în cauza de faţa, în care Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 nu este rezultatul unei activităţi jurisdictionale, ci consecinţa unei proceduri prevăzute de art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi functionare a Curtii Constitutionale în scopul de a asigura o practica unitara. Intr-adevar, textul prevede că în cazul în care completul de 3 judecatori sau de 5 judecatori doreste să se indeparteze de interpretarea juridica continuta intr-o decizie a plenului sau intr-o decizie definitivă a unui complet, se va adresa plenului, acordind termen în cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de plen cu votul majorităţii judecatorilor este obligatorie pentru completul de judecată. Rezultă, cu evidenta, din dispoziţia regulamentului ca la aceasta activitate participa numai judecatorii Curtii Constitutionale, mai intii cei din completul de judecată care sesizeaza plenul, iar apoi toţi cei 9 judecatori. Procurorul nu face parte din completul de judecată şi nici din Plenul Curtii Constitutionale, astfel incit nu trebuie consultat când completul decide sa sesizeze plenul şi nici nu trebuie citat la sedinta de plen în care se analizeaza aceasta sesizare. Ministerul Public are calitatea de parte în contenciosul constituţional numai în cazurile prevăzute de lege. De aceea participarea procurorului la solutionarea excepţiilor de neconstitutionalitate se poate manifesta exclusiv în condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992: citarea la solutionarea în fond a excepţiei şi punerea de concluzii; exercitarea recursului; citarea la solutionarea recursului declarat de oricare dintre părţi şi punerea de concluzii.În legătură cu cauza de faţa, se constată că prin Incheierea din 14 iulie 1993, pronunţată în dosarul nr. 11 C/1993, completul de 5 judecatori care solutiona recursul Ministerului Public împotriva Deciziei nr. 32/1993 a sesizat Plenul Curtii Constitutionale, deoarece dorea să se indeparteze de interpretarea juridica cuprinsa în Decizia nr. 38 din 7 iulie 1993, pronunţată, de asemenea, în recurs şi care era definitivă. Plenul Curtii Constitutionale a dat, cu majoritate de voturi, o interpretare obligatorie pentru completele de judecată prin Decizia nr. 1 din 7 septembrie 1993. Aceasta activitate s-a desfăşurat deci cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi functionare a Curtii Constitutionale, care a şi fost invocat ca temei juridic în motivarea Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993. Este adevarat ca Ministerul Public nu a fost citat la sedinta de plen în care s-a analizat sesizarea completului de 5 judecatori, dar după cum s-a aratat, faţă de dispozitiile legale, citarea sa nu era necesară. Ministerul Public a fost însă citat şi a pus concluzii la solutionarea tuturor excepţiilor de neconstitutionalitate şi a tuturor recursurilor declarate împotriva deciziilor pronuntate în fond, astfel cum prevad art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi art. 18 alin. (2) din regulamentul Curtii.Cel de-al treilea text invocat în susţinerea contestaţiei în anulare, anume art. 19 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi functionare a Curtii Constitutionale, nu are relevanta în cauza, deoarece el se referă la situaţiile în care, potrivit legii, Ministerul Public este citat pentru a pune concluzii în procesele de constituţionalitate sau de contencios electoral ce sunt rezolvate de Curtea Constituţională în plen.Pentru motivele aratate,PLENUL CURTII CONSTITUTIONALEDECIDE:1. Respinge ca inadmisibila contestaţia în anulare introdusa de procurorul general al Parchetului General de pe linga Curtea Suprema de Justiţie împotriva Deciziei nr. 1 din 7 septembrie 1993 privind dispozitiile Codului penal referitoare la avutul obstesc în contextul prevederilor constitutionale despre proprietate, pronunţată de Plenul Curtii Constitutionale.2. Decizia se comunică Parchetului General de pe linga Curtea Suprema de Justiţie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Deliberarea a avut loc la data de 3 martie 1994 şi la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecatori.PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. dr. VASILE GIONEAMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește