DECIZIE nr. 2 din 26 ianuarie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGheorghe Batranu – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.068/1997 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă.Preşedintele declara dezbaterile deschise.La apelul nominal răspunde Nicolae Paicu, procuratorul reclamanţilor-intimaţi Sarbu Ilie, Amzulescu Georgeta, Zoller Elena Suzeta şi Ştefan Eugenia Angela, lipsind Societatea Comercială "Morarit Service" – S.A. din Craiova şi Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicită admiterea excepţiei. În sustinere se arata ca dispoziţiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin Ministerului Public.Luând cuvântul, procuratorul Nicolae Paicu solicita admiterea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 1998, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.068/1997 aflat pe rolul acestei instanţe.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, "întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituţie, o prerogativa care aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330 4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat şi având ca efect stingerea litigiului respectiv". De aceea se apreciază ca dispoziţiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac "pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituţionale, întrucât transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public şi se exercită numai prin procurorii constituiţi în parchete". Autorul excepţiei mai susţine ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor "în raport cu autorităţile publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor care revin respectivelor autorităţi".Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa arata ca aceasta este nefondata.În temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă este nefondata, invocandu-se în acest sens practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.Potrivit prevederilor art. 330 4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională a decis ca dispoziţiile art. 330 4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În considerentele deciziei se precizează ca "art. 330 4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra totodată dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Dispoziţiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă nu au fost atacate cu recurs, astfel încât, sub acest aspect, decizia a rămas definitivă.Aceeaşi soluţie a constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330 4 din Codul de procedură civilă a fost pronunţată în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii.Ulterior, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330 4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel sunt deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie.Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate.Aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorităţii legiuitoare, opţiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei.Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi, care să determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA,În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.068/1997 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia civilă.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 ianuarie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește