DECIZIE nr. 2 din 15 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 245/325//2007 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 245/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciuc într-un proces având ca obiect punerea sub interdicţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia critică modul în care autorităţile competente efectuează cercetarea în vederea punerii sub interdicţie, fără a indica căror dispoziţii constituţionale le-ar contraveni textele de lege criticate.Judecătoria Timişoara, la solicitarea Curţii, şi-a comunicat opinia în sensul că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, prin procedura punerii sub interdicţie, legiuitorul a înţeles să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a dreptului la apărare, fiind vorba de persoane care urmează a fi puse sub interdicţie.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 31 ianuarie 1954.Textele legale criticate au următorul conţinut:– Art. 30: "Preşedintele instanţei sesizate cu o cerere de punere sub interdicţie va lua măsuri ca cererea, împreună cu înscrisurile anexate, să fie comunicate procurorului. Acesta va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti necesare, va lua şi părerea unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie este cerută se găseşte internat într-o instituţie sanitară, va lua şi părerea medicului sub supravegherea căruia se află.Preşedintele instanţei sesizează totodată autoritatea tutelară de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie este cerută, pentru a se face aplicarea dispoziţiilor art. 146 din Codul Familiei, referitoare la numirea curatorului.";– Art. 31: "Luând concluziile procurorului, instanţa tutelară va putea dispune internarea provizorie a celui a cărui punere sub interdicţie este cerută, pe timp de cel mult şase săptămâni, dacă observarea mai îndelungată a stării lui mintale este necesară, potrivit avizului unui medic specialist, iar această observare nu se poate face în alt mod.";– Art. 32: "După ce primeşte rezultatul cercetărilor şi avizul comisiei de medici specialişti, precum şi, dacă va fi cazul, părerea medicului instituţiei sanitare, preşedintele va fixa termenul pentru judecata cererii, dispunând citarea părţilor. Cererea şi toate înscrisurile depuse se vor comunică celui a cărui punere sub interdicţie este cerută.";– Art. 33: "Judecata se va face ascultând concluziile procurorului.La termenul de judecată, instanţa va asculta pe cel a cărui punere sub interdicţie este cerută, pentru a constata starea sa mintală.Dacă cel a cărui punere sub interdicţie este cerută nu este în stare să se înfăţişeze la instanţă, el va fi ascultat, în prezenţa procurorului, la locul unde se află.";– Art. 34: "Prin îngrijirea instanţei, hotărârea de punere sub interdicţie, rămasă definitivă, se va publică în extras într-un ziar indicat de instanţă.Instanţa judecătorească va comunică autorităţii tutelare, de la domiciliul celui a cărui punere sub interdicţie este cerută, hotărârea dată asupra cererii de punere sub interdicţie, pentru ca autoritatea tutelară să dispună ridicarea curatelei, dacă aceasta a fost instituită, iar în caz că instanţa a hotărât punerea sub interdicţie, să dispună numirea unui tutore.";– Art. 35: "Ridicarea interdicţiei se face cu aceeaşi procedură şi publicitate, ca şi pronunţarea ei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu indică textele constituţionale cărora le-ar contraveni prevederile art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954, fapt ce contravine art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care prevede că „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.Instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui părţii cu privire la invocarea motivelor de neconstituţionalitate, deoarece ar exercita astfel un control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1992.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 245/325//2007 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește