DECIZIE nr. 199 din 4 iulie 2002

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 29 iulie 2002
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 158 27/11/2001
ActulREFERIRE LAOUG 158 27/11/2001 ART. 62
ActulREFERIRE LAOUG 134 14/09/2000
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 27 30/01/2000 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 27 30/01/2000 ART. 51
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 25
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 49
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 484 11/12/2003
ActulREFERIT DEDECIZIE 284 29/10/2002

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 134/2000



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKoszokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „A amp; M” S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 15.742/2001 al Judecătoriei Botosani.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca ulterior sesizării Curţii Constituţionale art. 6 alin. (1) şi (4) din ordonanţa criticata a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 cu data de 1 ianuarie 2002, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege a devenit inadmisibila. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale criticate, apreciază ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (7) şi (8) şi nici ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). Se solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 19 decembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 15.742/2001, Judecătoria Botosani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 134/2000. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „A amp; M” – S.R.L. din Botosani într-o cauza ce are ca obiect plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de comisarii Gărzii Financiare – Secţia Botosani.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 134/2000, contravin prevederilor constituţionale ale art. 49, art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), precum şi ale art. 135 alin. (6), întrucât, potrivit acestor dispoziţii legale, „Statul a intervenit în relaţia vânzător-cumpărător, limitand libertatea de stabilire a preţului… fără a exista vreuna din situaţiile prevăzute de art. 49 din Constituţia României”.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia din ordonanţa criticata, autorul excepţiei susţine ca acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (7) şi (8), ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), deoarece impun un preţ minim de vânzare. Se apreciază ca astfel este infrant principiul inviolabilitatii proprietăţii private, consacrat şi în art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.Instanţa de judecată considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens se apreciază ca "unele restrangeri, condiţionari sau măsuri protectioniste pe care statul le impune prin lege, nu reprezintă o atingere adusă existenţei dreptului sau libertăţii şi nici intereselor private care se integreaza în cadrul general al interesului public. Or, comercializarea unor astfel de produse fără un control din partea organelor competente ar echivala cu lipsa de protecţie a intereselor naţionale şi de exploatare a resurselor".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 6 alin. (1) şi (4) din ordonanţa criticata este inadmisibila, deoarece aceste dispoziţii legale au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia, se considera ca aceasta este neîntemeiată, deoarece bunurile supuse confiscării sunt rezultatul unei activităţi ilicite. Or, lipsa unui control din partea statului în comercializarea băuturilor alcoolice ar echivala cu lipsa de protecţie a intereselor naţionale în activitatea economică, ceea ce contravine prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Pe de altă parte, se arata ca art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, cu modificările şi completările ulterioare, nu se mai aplica faptelor săvârşite după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 158/2001.În punctul de vedere al Guvernului se arata ca dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (4) din ordonanţa criticata au fost abrogate, potrivit art. 62 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158/2001, cu data de 1 ianuarie 2002. Referitor la celelalte dispoziţii legale criticate, se apreciază ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (4), precum şi ale art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 134/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 30 septembrie 2000. Aceste dispoziţii legale au următorul cuprins:– Art. 6 alin. (1) şi (4): "(1) Pentru produsele prevăzute la nr. crt.1.1, 1.2 şi 1.3 din anexa nr. 1 se vor stabili preţuri minime pe produse şi pe grupe de produse, care se vor practica pentru comercializarea acestora pe piaţa interna. […](4) Produsele sau grupele de produse, inclusiv în vrac, pentru care s-au stabilit preţuri minime, nu pot fi comercializate pe piaţa interna la preţuri mai mici decât preţurile minime publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.";– Art. 51 alin. (1) lit. c): "Constituie contravenţie, următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: […]c) comercializarea pe piaţa interna la preţuri mai mici decât preţurile minime publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, a produselor şi a grupelor de produse, inclusiv a celor în vrac, pentru care s-au stabilit preţuri minime;";– Art. 51 alin. (2) liniuţa a treia: "Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: […]– cu amendă de la 50.000.000 lei la 75.000.000 lei şi confiscarea veniturilor obţinute din vânzarea produselor sub nivelul preţurilor minime declarate, cea de la lit. c);".Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale, reglementand măsura confiscării veniturilor realizate din vânzarea produselor fără autorizaţie de comercializare, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (7) şi (8), ale art. 49, ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), potrivit cărora:– Art. 41 alin. (1), (7) şi (8): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. […](7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.";– Art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";– Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. […](6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, Curtea constata ca ulterior datei sesizării sale a fost emisă Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 158 din 27 noiembrie 2001 privind regimul accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 30 noiembrie 2001. Prin dispoziţiile art. 62 din acest act normativ se abroga, de la data de 1 ianuarie 2002, prevederile art. 1-27 şi ale art. 43-50 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000. De asemenea, Curtea constata ca aceste dispoziţii legale nu au fost preluate în actul normativ abrogator. În aceste condiţii rezultă ca au devenit incidente dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4) a devenit inadmisibila.II. Referitor la dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 134/2000, Curtea constata ca acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci constituie o aplicare legală a acestora. De altfel, legiuitorul poate să stabilească sancţiuni pentru ipoteza în care activitatea de comercializare a unor produse contravine legii. Inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietăţii private nu poate fi opusă cerinţelor apărării interesului naţional în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piaţa. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiilor legale de care depinde funcţionarea însăşi a sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „A amp; M” – S.R.L. din Botosani în Dosarul nr. 15.742/2001 al Judecătoriei Botosani.II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) liniuţa a treia din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 iulie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman────────────

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x