DECIZIE nr. 199 din 21 august 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Toma Aichimoaie în Dosarul nr. 2.945/2000 al Tribunalului Arges – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 iunie 2001 în prezenta autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21 iunie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.945/2000, Tribunalul Arges – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Toma Aichimoaie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţia potrivit căreia acţiunea în repararea pagubelor poate fi pornită în termen de un an de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire ingradeste accesul liber la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece termenul de prescripţie de un an pentru formularea acţiunii în despăgubire începe să curgă de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire, indiferent dacă aceasta a fost sau nu comunicată celui interesat, în pofida faptului ca art. 246 prevede obligaţia procurorului de a incunostinta despre aceasta persoana interesată.Tribunalul Arges – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, arătând ca prin stabilirea unui termen de un an de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală sau a rămânerii definitive a hotărârii de achitare se încalcă accesul liber la justiţie.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală este neîntemeiată, întrucât stabilirea datei ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală ca moment de la care începe să curgă termenul de prescripţie de un an nu este de natura să contravină dispoziţiilor art. 21 din Constituţie.Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală. Acest text are următorul conţinut:– Art. 505: "Acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana indreptatita potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa.Acţiunea poate fi pornită în termen de un an […] de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca singurul caz în care termenul de un an prevăzut la art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală poate să curgă de la data scoaterii de sub urmărire penală este cazul în care, după ce faţă de o persoană a fost luată o măsura preventivă, aceasta a fost scoasa de sub urmărire penală. În acest sens Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 172 din 23 mai 2001, a reţinut ca "stabilirea, de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a datei lt; lt;ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală gt; gt;, ca data de la care se calculează termenul de prescripţie de un an al acţiunii pentru repararea pagubei, nu numai că nu ingradeste accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, ci, dimpotriva, largeste sfera persoanelor îndreptăţite a introduce acţiuni pentru repararea pagubei şi cu privire la persoanele împotriva cărora s-a luat o măsura preventivă, iar ulterior au fost scoase de sub urmărire penală, prin ordonanţa procurorului, ordonanţa rămasă definitivă prin neatacarea ei în instanţa. Eliminarea din alin. 2 al art. 505 din Codul de procedură penală a tezei a doua ar insemna tocmai o ingradire a accesului liber la justiţie al acestor persoane, care nu ar mai fi îndreptăţite la acţiuni pentru repararea pagubei, deoarece, potrivit tezei întâi a aceluiaşi alineat 2 al art. 505 din codul menţionat, acţiunea ar putea fi pornită în termen de un an numai de la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare, iar nu şi de la data ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală. Or, aceasta ar contraveni art. 21 din Constituţie".S-a reţinut, de asemenea, în decizia Curţii ca, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului”, iar în conformitate cu art. 58 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a tarii”. Prin urmare, Curtea Constituţională nu este competenţa sa modifice ori sa completeze prevederea legală supusă controlului, astfel cum în speta se solicita de către autorul excepţiei, deoarece aceste atribuţii aparţin în exclusivitate autorităţii legiuitoare.Tot astfel, prin Decizia nr. 107 din 1 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 27 iulie 1999, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedură penală, a reţinut în esenta ca termenul de un an este un termen rezonabil de prescripţie a dreptului la acţiune, care asigura condiţiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acţiune în justiţie în scopul obţinerii reparaţiilor legale.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat şi soluţia pronunţată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 teza finala din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Toma Aichimoaie în Dosarul nr. 2.945/2000 al Tribunalului Arges – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Cristina Radu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește