DECIZIE nr. 198 din 17 octombrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Alice Livia Teodorescu şi Paraschiva Teodorescu în Dosarul nr. 2.635/1999 al Judecătoriei Ploiesti, judeţul Prahova.La apelul nominal se prezintă Alice Livia Teodorescu, personal şi în calitate de reprezentant al Paraschivei Teodorescu, ambele autoare ale excepţiei, lipsind celelalte părţi (Teodor Dinu Adrian Teodorescu, Consiliul Judeţean Prahova, Comisia judeteana Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 şi Consiliul Local Ploiesti), faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Alice Livia Teodorescu, personal şi în calitate de reprezentant al Paraschivei Teodorescu, solicita suspendarea soluţionării excepţiei până la intrarea în vigoare a noii legi a caselor naţionalizate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii de suspendare, ca fiind inadmisibila şi incompatibilă cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată.Curtea, examinând cererea formulată de autorii excepţiei privind suspendarea soluţionării cauzei, precum şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi pe cele ale art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, constata ca dispoziţiile art. 242-244 din Codul de procedură civilă referitoare la suspendarea judecaţii nu sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii şi, prin urmare, sunt inaplicabile. În consecinţa, se dispune respingerea cererii de suspendare.Autorul excepţiei solicita, în nume personal şi în calitate de reprezentant al celui de al doilea autor al excepţiei, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi cele ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 sunt neconstituţionale, întrucât încalcă prevederile cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (2), precum şi în art. 135 alin. (1) şi (6) din Legea fundamentală. Se susţine ca prin textele de lege criticate se creează două categorii de cetăţeni: o categorie de persoane care sunt integral despagubite şi alta care beneficiază doar de despăgubiri parţiale. Se arata ca în acest mod un număr important de cetăţeni care au fost alungati din propriile locuinţe în timpul fostului regim nu pot fi despăgubiţi prin restituirea în natura a imobilelor, deoarece, evident, nu ar fi fost posibil să le fi ocupat la data de 22 decembrie 1989. Se mai considera ca dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate al autorilor excepţiei, moştenitori ai foştilor proprietari deposedati abuziv de imobilele lor, chiar cu încălcarea decretului de naţionalizare emis de regimul comunist, drept garantat de art. 41 şi 135 din Constituţie. Se invoca în sprijinul acestor sustineri jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998 şi Decizia nr. 72 din 5 mai 1998), precum şi aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea pronunţată în cauza „Brumarescu contra României”, 1999), arătându-se ca despăgubirile parţiale nu sunt recunoscute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În final se subliniaza ca trebuie să se asigure un tratament juridic egal pentru toţi cetăţenii români aflaţi în aceeaşi situaţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, considerând ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi cele ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16, art. 41 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) şi (6), deoarece dispoziţiile legale criticate nu creează două categorii distincte de cetăţeni. Soluţiile legislative diferite reprezintă o opţiune a legiuitorului, care nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate. Se mai arata ca textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, invocandu-se în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 73 din 19 iulie 1995, prin care excepţia de neconstituţionalitate vizând acelaşi obiect a fost respinsă. În final se susţine ca, asa cum a statuat Curtea prin numeroase decizii, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, pentru situaţii diferite fiind necesare reglementări juridice diferite.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 22 noiembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 2.635/1999, Judecătoria Ploiesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Alice Livia Teodorescu şi Paraschiva Teodorescu.Prin cererea adresată instanţei judecătoreşti autorii excepţiei au susţinut neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, precum şi a dispoziţiilor art. 12 şi ale art. 13 alin. 1 şi 2 din aceeaşi lege.În temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa de judecată a constatat ca dispoziţiile art. 12 şi ale art. 13 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995 nu au relevanta în cauza şi, în consecinţa, a respins ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceste texte, sesizand Curtea Constituţională numai cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, texte de care, în opinia instanţei, depinde soluţionarea cauzei. Obiectul cauzei îl constituie anularea Hotărârii nr. 13 din 13 ianuarie 1998 a Comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 112/1995, prin care s-a stabilit dreptul familiei Teodorescu de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 şi restituirea în natura a unui imobil situat în municipiul Ploiesti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arata ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 încalcă prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 4 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor români, fără nici un fel de deosebiri, ale art. 16 care consacra principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 41 alin. (2) care instituie principiul ocrotirii dreptului de proprietate şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, care consacra ocrotirea şi inviolabilitatea proprietăţii private. Se susţine în esenta ca textele de lege criticate, prin care se prevede „restituirea în natura a imobilului naţionalizat către fostul proprietar, numai în situaţia în care acesta locuia la data de 22 decembrie 1989, în calitate de chiriaş”, sancţionează proprietarii care nu mai locuiau în imobilele care le-au aparţinut, deşi au fost şi situaţii în care proprietarii au fost constransi sa părăsească imobilele, cum este şi cazul lor, care au fost evacuati fortat din casa în anul 1952.Judecătoria Ploiesti, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, întrucât textele de lege criticate "încalcă prevederile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor (art. 16) şi la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular (art. 41)". Totodată instanţa considera ca "aceste dispoziţii legale nu au în vedere situaţia în care foştii proprietari au fost alungati sau evacuati fortat din propriile locuinţe, asa încât nu au mai avut, practic, posibilitatea de a ocupa, în calitate de chiriaşi, aceste imobile".Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 este neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 73/1995, a stabilit, în cadrul controlului a priori, ca art. 2 alin. 1 nu contravine Legii fundamentale, iar prin Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998 a stabilit ca nici art. 5 din Legea nr. 112/1995 nu este neconstitutional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, texte care au următoarea redactare:– art. 2 alin. 1: "Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriaşi sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în condiţiile art. 12.";– art. 5 alin. 1: "Dacă fostul proprietar sau moştenitorii acestuia locuiau la data de 22 decembrie 1989 în calitate de chiriaşi în apartamentele trecute în proprietatea statului, ei devin proprietarii apartamentului locuit, în condiţiile prezentei legi."Aceste dispoziţii legale sunt considerate neconstituţionale de autorii excepţiei, în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 4 alin. (2), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, care au următorul cuprins:– art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.";– art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor."; – art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea. […](6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:Adoptarea unor soluţii legislative diferite de reparare a nedreptatilor săvârşite în timpul vechiului regim politic, prin trecerea în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, în cadrul Legii nr. 112/1995, în raport cu faptul ca foştii proprietari locuiau sau nu, în calitate de chiriaşi, în apartamentele care le-au aparţinut ori dacă aceste apartamente erau sau nu libere, nu este de natura sa determine caracterul neconstitutional al celor două texte de lege criticate, care exprima opţiunea legiuitorului cu privire la măsurile reparatorii.Curtea retine ca reglementarea cuprinsă în art. 2 alin. 1 şi în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 nu încalcă principiile generale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi în art. 4 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu aduce atingere statului de drept, democraţiei, demnităţii omului, drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor sau altor valori supreme garantate prin Legea fundamentală şi nici nu creează inegalitati între cetăţeni pe criterii de rasa, naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.Curtea constata, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 care consacra la alin. (1) principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, precum şi nediscriminarea. Jurisprudenta Curţii Constituţionale, în deplin acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit ca acest principiu nu este sinonim cu uniformitatea şi ca pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic deosebit, recunoscandu-se dreptul la diferenţa. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, printre care se afla Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997.Critica referitoare la încălcarea alin. (2) al art. 16 din Constituţie este, de asemenea, nefondata, deoarece nu este creata o reglementare "în afară legii", ci în cadrul legii, dar cu soluţii legislative diferite, şi fără a conţine prevederi privind exceptarea anumitor persoane de la aplicarea legii.Curtea constata ca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (2) şi în art. 135 alin. (1) şi (6), care prevăd protecţia proprietăţii private, nu sunt incidente în cauza, întrucât prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcă dreptul de proprietate al autorilor excepţiei, drept care nu mai exista, bunurile respective intrand în proprietatea statului cu titlu, ci, dimpotriva, se prevăd măsuri reparatorii pentru foştii proprietari deposedati de aceste imobile cu destinaţia de locuinţe. Încălcarea dreptului lor de proprietate s-a produs deja în momentul trecerii în proprietatea statului a locuinţelor care le-au aparţinut, la data când s-au constituit titlurile respective, într-un alt regim constituţional.De altfel, dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curte. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat conform art. 144 lit. a) din Constituţie, dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 au fost declarate constituţionale. În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut ca „legea nu numai că nu realizează «exproprierea individuală» a locuinţelor, aflate în proprietatea statului, dar înfăptuieşte, cu mijloace specifice şi ţinând seama de realitatile economice din prezent, o reparatie în folosul foştilor proprietari, persoane fizice”.De asemenea, Curtea s-a pronunţat şi cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995, text a cărui constituţionalitate a fost, de asemenea, contestată, constatând ca acestea nu contravin prevederilor Constituţiei (Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, şi Decizia nr. 72 din 5 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1996). Astfel, în considerentele Deciziei nr. 2 din 3 februarie 1998 Curtea a reţinut ca, „În ceea ce priveşte art. 5 din Legea nr. 112/1995, care consacra restituirea în natura a imobilelor proprietate de stat, ţinând seama de însuşi temeiul constituţional invocat în motivarea excepţiei – art. 41 privind protecţia proprietăţii private şi art. 135 alin. (6) din Constituţie privind inviolabilitatea acestei proprietăţi, rezultă ca excepţia este nefondata. Apare contradictoriu să se susţină ca garanţia constituţională a dreptului de proprietate a fost incalcata de o dispoziţie legală ce asigura restituirea în natura a proprietăţii fostului proprietar”.Considerentele care au stat la baza soluţiilor pronunţate de Curtea Constituţională cu referire la constituţionalitatea celor două texte de lege îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, neexistand motive pentru a se reveni asupra acestei jurisprudente.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Alice Livia Teodorescu şi Paraschiva Teodorescu în Dosarul nr. 2.635/1999 al Judecătoriei Ploiesti, judeţul Prahova.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește