DECIZIE nr. 198 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Grigore, Carlo Marius Dragomir şi Societatea Comercială "Anca – Irina" – S.A. din Venus în Dosarul nr. 1.776/2003 al Judecătoriei Vălenii de Munte.La apelul nominal este prezentă partea Ionel Corne, asistată de avocat Viorica Chelmuş. Acelaşi avocat reprezintă în cauză părţile Societatea Comercială "Corex Imperial" – S.R.L. din Constanţa, Societatea Comercială "Valmaria" – S.R.L. din Constanţa şi Valeria Corne. Pentru Societatea Comercială "Anca – Irina" – S.A. din Venus se prezintă Nicolae Viereanu, împuternicit să solicite acordarea unui termen în vederea angajării unui apărător. Lipsesc autorii excepţiei Laurenţiu Grigore şi Carlo Marius Dragomir, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că Laurenţiu Grigore a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Având cuvântul cu privire la cererea formulată, avocatul părţilor prezente solicită respingerea acesteia, apreciind că se vizează tergiversarea cauzei.Nicolae Viereanu, având cuvântul, solicită, de asemenea, amânarea cauzei.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.Având cuvântul cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, avocat Viorica Chelmuş solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că ceea ce se critică, în realitate, este o omisiune de reglementare, dorindu-se crearea unui nou mijloc de realizare a justiţiei, în sensul reglementării posibilităţii de a recuza întreaga instanţă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.776/2003, Judecătoria Vălenii de Munte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Grigore, Carlo Marius Dragomir şi Societatea Comercială "Anca – Irina" S.A. din Venus în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală îngrădesc accesul liber la o justiţie echidistantă şi dreptul la un proces echitabil prin aceea că "este imposibil să poată fi recuzaţi judecătorii unei instanţe", mai ales în situaţia unor instanţe cu un număr mic de magistraţi. Principiile constituţionale enunţate sunt încălcate şi prin imposibilitatea recuzării pentru acelaşi motiv a magistratului care soluţionează cauza, "fiind de neconceput ca pentru situaţii noi create în succesiunea termenelor de judecată să nu poată fi recuzat un judecător pentru chestiuni evidente din care rezultă interesul acestuia în cauză şi care apar cu prilejul invocării unor cereri în probaţiune", întrucât "motivul de recuzare a mai fost invocat la termenele anterioare."Judecătoria Vălenii de Munte consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că scopul avut în vedere de legiuitor la instituirea unor norme procedurale mai restrictive în ceea ce priveşte formularea şi soluţionarea unor cereri de recuzare a fost acela de a se înlătura posibilitatea formulării unor cereri şicanatorii, introduse în scopul tergiversării soluţionării cauzelor penale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, care au următorul cuprins:"Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.Nerespectarea condiţiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiaşi persoane pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constată de completul în faţa căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat."Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.Astfel, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului părţilor la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizată prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor constituţionale invocate. Stabilind că "cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată", precum şi faptul că este inadmisibilă recuzarea aceleiaşi persoane "pentru acelaşi caz de incompatibilitate şi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare", legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept şi a posibilităţilor de tergiversare a soluţionării cauzelor, în deplină concordanţă cu cerinţele dreptului la un proces echitabil.De altfel, reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri, respectiv pentru soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerinţelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală.Nu pot fi reţinute nici susţinerile privind încălcarea, prin aceleaşi texte de lege, a prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, deoarece art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Laurenţiu Grigore, Carlo Marius Dragomir şi Societatea Comercială "Anca – Irina" S.A. din Venus în Dosarul nr. 1.776/2003 al Judecătoriei Vălenii de Munte.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește