DECIZIE nr. 197 din 4 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Stela Savelciuc în Dosarul nr. 852/330/2009 al Judecătoriei Urziceni.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 852/330/2009, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Stela Savelciuc într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri a Organizaţiei Municipale Urziceni a Partidului Social Democrat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate îngrădesc dreptul de acces liber la justiţie al membrilor de partid împotriva cărora s-a luat măsura excluderii din partid. Formulează această critică pe fondul aplicării prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, potrivit cărora calitatea de ales local încetează de drept prin pierderea calităţii de membru al partidului politic pe listele căruia consilierul a fost ales. În aceste condiţii, arată că „un drept garantat de lege, acela de a fi ales şi, în consecinţă, de a exercita un mandat, poate fi pierdut fără ca titularul acelui drept să se poată adresa justiţiei pentru a şi-l apăra”. Precizează că „pierderea calităţii de membru de partid este consecinţa unor abateri de la statutul acelui partid. Prin urmare, suntem în situaţia în care o persoană este acuzată de încălcări ale unor norme, însă nu se poate adresa justiţiei, singura cale de urmat fiind procedura jurisdicţională a partidului”.Judecătoria Urziceni consideră că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituţionale, întrucât lasă loc arbitrariului şi constituie o gravă încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de legislaţia internă şi internaţională, în speţă accesul la justiţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul opinează în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, arătând că instanţele de judecată nu sunt competente să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei pentru acte de încălcare a disciplinei interne a partidului, deoarece răspunderea juridică în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii statutului partidului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, care au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (3): "(1) Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicţiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi celor ale art. 13 din aceeaşi convenţie care consacră dreptul la un recurs efectiv. De asemenea, se invocă şi prevederile art. 47 "Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil" şi art. 48 "Prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că partidele politice sunt grupări asociative care funcţionează pe baza statutelor proprii care conţin reguli create şi acceptate de membrii lor. Instanţele judecătoreşti nu sunt legitimate să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei în ceea ce priveşte actele de încălcare a disciplinei interne din cadrul partidelor politice, deoarece răspunderea în materie nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme de etică şi deontologie proprii, pe care membrii acestora s-au angajat să le respecte încă din momentul în care, în mod liber consimţit, au aderat la acest tip de asociaţii cu caracter politic. Curtea constată că este firesc ca răspunderea disciplinară a membrilor partidului să fie stabilită de către organisme interne, acestea fiind singurele care pot aprecia, în funcţie de ideologia care direcţionează acţiunile partidului, în ce măsură comportamentul membrilor acestuia este compatibil cu normele statutare care conturează rolul concret pe care acesta şi-a propus să îl aibă în viaţa politică şi socială a ţării şi dacă acest comportament este conform cu modalităţile specifice de acţiune agreate de fiecare partid, şi, implicit, de fiecare dintre membrii acestuia. În acest context, accesul la o instanţa judecătorească apare ca inutil, iar invocarea prevederilor constituţionale şi convenţionale, precum şi a celor din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la respectarea prezumţiei de nevinovăţie nu este relevantă în cauză, acestea fiind pertinente doar în legătură cu existenţa unui proces pe rolul unei instanţe de judecată, în sensul art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală.De altfel, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, prin Decizia nr. 952 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, şi prin Decizia nr. 1.255 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 17 noiembrie 2009, reţinând că „partidele se organizează şi funcţionează pe baza unor norme proprii, adoptate după o procedură proprie, cu o jurisdicţie proprie recunoscută de lege, astfel că nu se poate admite teza încălcării liberului acces la justiţie, susţinută de autorul excepţiei”. De asemenea, prin Decizia nr. 779 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 5 august 2008, pronunţându-se asupra prevederilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, Curtea a constatat că introducerea cazului de încetare a mandatului de consilier local ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului pe a cărui listă a fost ales este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Curtea a arătat, cu acel prilej, că electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. Or, de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, excepţie ridicată de Stela Savelciuc în Dosarul nr. 852/330/2009 al Judecătoriei Urziceni.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește