DECIZIE nr. 197 din 19 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Praktik Import Export” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.050/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 13.050/2000, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Praktik Import Export” – S.R.L. din Bucureşti. Excepţia a fost ridicată într-o cauza având ca obiect soluţionarea plangerilor formulate de aceasta societate comercială împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat a municipiului Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (7), ale art. 49, ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), precum şi ale art. 135 prin faptul ca se prevede aplicarea unor sancţiuni contravenţionale societăţilor comerciale independent de existenta culpei lor. Se susţine, de asemenea, ca obligaţia de repatriere a valutei la termenele stabilite prin ordonanţa reprezintă, pe de o parte, o ingerinta a „legiuitorului în activitatea contractuală desfăşurată de societăţile comerciale”, iar pe de altă parte, o restrangere a libertăţii comerţului şi a dreptului de proprietate. Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „care nu admit adoptarea de măsuri legislative în dispreţul dreptului de proprietate”.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate "au ca scop realizarea interesului naţional în desfăşurarea activităţii comerciale, potrivit legii, urmărindu-se asigurarea repatrierii valutei în timp util, ceea ce, evident, nu reprezintă un act de încălcare a Constituţiei". Punctul de vedere se întemeiază pe jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea prevederilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispoziţii având următorul cuprins:– Art. IV pct. 3: "În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice.";– Art. IV pct. 7: "În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:– 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii legale contravin următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Deşi în motivarea excepţiei autorul acesteia menţionează că dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 135 din Constituţie, se constată că în realitate sunt vizate doar prevederile cuprinse în alin. (6) al menţionatului articol, care au următorul cuprins: "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."– Art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."I. Curtea retine, mai întâi, ca prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, a constatat ca Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alin. 3 al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogată în întregime prin art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobată şi modificată prin Legea nr. 151/1997 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Dispoziţiile din acest act normativ abrogat, referitoare la sancţiuni, nu au mai fost preluate în noul act normativ. Prin urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut la alin. 3 al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de Legea nr. 76/1992, cu majorare de 50%, deoarece este lipsit de eficienta textul legal care face trimitere la o norma juridică ce a fost abrogată între timp.Având în vedere situaţia mai sus expusă, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate privind prevederile alin. 3 al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, să fie respinsă ca fiind inadmisibila.II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, Curtea retine ca acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, respingând excepţiile examinate.Referitor la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (7), Curtea constata ca dispoziţiile supuse examinării nu instituie o măsura de confiscare deghizată, ci ele prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de import-export, prevăzându-se obligaţia acestora de repatriere a valutei, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestei obligaţii, nerespectare care constituie contravenţie. De aceea nu se poate susţine ca textele criticate instituie o răspundere obiectivă. Prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, Curtea Constituţională a reţinut ca "în cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de săvârşirea unei contravenţii, elementul vinovatiei este de esenta acestuia şi, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al stării de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanţei de judecată".Este nefondata şi susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate ar contraveni prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea retine ca, dimpotriva, aceste dispoziţii normative interne se armonizeaza cu prevederea cuprinsă în actul juridic internaţional care garantează dreptul de proprietate. Se observa ca în acelaşi timp aceasta garanţie nu ingradeste dreptul statelor părţi sa adopte legi care, alături de plată contribuţiilor financiare, să asigure plata amenzilor.Analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Legea fundamentală, Curtea retine ca atât obligaţia de repatriere a valutei, cat şi efectuarea operaţiunilor prin conturile deschise la bănci autorizate nu au semnificatia unor ingerinţe ale autorităţilor publice în exerciţiul unor drepturi, deoarece aceste dispoziţii constituţionale reglementează acele situaţii în care pot fi restrânse drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor (prevăzute la cap. II al titlului II din Constituţiei). Or, dispoziţiile ce fac obiectul excepţiei analizate sunt aplicabile unei categorii de persoane juridice (agenţi economici), iar nu cetăţenilor. Aceasta înseamnă ca drepturile şi libertăţile persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare ori de faptul ca sunt de drept privat sau public, nu fac obiectul reglementărilor cuprinse în prevederile titlului II din Constituţie.Referitor la susţinerea potrivit căreia prevederile criticate încalcă dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi lit. b), precum şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată, deoarece inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii, nu poate fi opusă cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piaţa. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însăşi a sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii. Legiuitorul constituant a prevăzut chiar la art. 134 alin. (2) lit. b) ca statul este obligat să asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară". (Decizia nr. 113 din 22 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 5 august 1998, şi Decizia nr. 38 din 7 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 17 iulie 2000).Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi privind art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Praktik Import Export” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.050/2000 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi pct. 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește