DECIZIE nr. 197 din 14 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" din Legea învăţământului nr. 84/1995, precum şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern", alin. (3^1) şi (3^2) din Legea învăţământului nr. 84/1995 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Georomservices” – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.721/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei domnul avocat Antonie Iorgovan, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, întrucât consideră că textele de lege criticate, prin care se instituie o procedură administrativă de despăgubire a societăţii comerciale pentru imobile ce se reintegrează în patrimoniul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi potrivit cărora despăgubirea nu este prealabilă şi se stabileşte în mod unilateral chiar de autorităţile publice care dispun exproprierea, încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi ale art. 136 alin. (5).Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea nr. 4.811 din 25 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.721/2002, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională, la data de 22 noiembrie 2004, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" din Legea nr. 84/1995, republicată, precum şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Georomservices” – S.A. din Ploieşti într-o cauză civilă având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva Deciziei civile nr. 61 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate, care prevăd etapele ce trebuie parcurse în ipoteza preluării de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a unor imobile necesare procesului de instruire şi educaţie, indiferent de statutul capitalului social al societăţii ce are calitatea de proprietar, precum şi competenţa exclusivă a Guvernului de a stabili şi de a acorda despăgubirile "pe care le crede de cuviinţă" pentru imobilul expropriat, contravin art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. În acest sens, se arată că dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (6) prevăd în mod expres că stabilirea despăgubirilor necesită acordul proprietarului expropriat sau, în lipsa acestuia, intervenţia instanţei de judecată; or, conform ipotezei art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003, pentru imobilele deja integrate în patrimoniul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, „acordarea justei despăgubiri rămâne la bunul plac al Guvernului care nu poate fi silit de către instanţa judecătorească să plătească suma reală ce reprezintă contravaloarea imobilului”. Aşadar, atât art. 166 alin. (3), (3^1), (3^2) din Legea nr. 84/1995, cât şi art. II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 „instituie o procedură strict administrativă, în care sunt implicate doar autorităţi administrative şi în care voinţa proprietarului expropriat de a negocia cuantumul despăgubirii sau de a se adresa puterii judecătoreşti pentru a obţine o sumă corectă şi echitabilă, nu are nici o însemnătate”. Prin acest „mod abuziv şi arbitrar de a stabili cuantumul justei despăgubiri” se încalcă şi alin. (1) şi (2) al art. 44 din Constituţie, precum şi art. 136 alin. (5), „din moment ce nu este creată posibilitatea reală ca în cazul exproprierii prevăzute de Legea învăţământului să se primească de către proprietar o despăgubire dreaptă – deci corect calculată – şi prealabilă”. Alin. (3) al art. 44 din Constituţie este încălcat prin aceea că „despăgubirea ce se acordă nu este prealabilă trecerii imobilului în patrimoniul Ministerului Educaţiei”, „din moment ce mai întâi operează reintegrarea bunului în patrimoniul expropriatorului, în baza protocolului de predare-primire, şi de abia pe urmă se demarează «complexa» şi «operativa» procedură de acordare a despăgubirii”.În sfârşit, în legătură cu invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), se arată că textele de lege criticate împiedică persoana expropriată de a participa la procedura de stabilire a cuantumului despăgubirii şi de a se adresa, în mod direct, puterii judecătoreşti pentru a obţine recunoaşterea dreptului.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, nici prin încheierea de sesizare şi nici ca urmare a solicitării formulate în acest sens de Curtea Constituţională, prin Adresa nr. 6.698 din 2 decembrie 2004, în temeiul art. 15 din regulamentul său de organizare şi funcţionare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în legătură cu susţinerea potrivit căreia textele de lege criticate reglementează "o procedură de despăgubire a societăţii expropriate" în care despăgubirea este "stabilită unilateral de autorităţile publice care au statutul de expropriator", se arată că aceste dispoziţii reglementează reintegrarea fără plată în patrimoniul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a bazei materiale aferente procesului de instruire şi de educaţie, iar nu o procedură specială de expropriere, de vreme ce statul nu a pierdut niciodată proprietatea acestor bunuri. Mai arată că în sprijinul unei asemenea opinii este şi "faptul că în cuprinsul alin. (3) al art. 166 se precizează expres că aceste dispoziţii nu se aplică bunurilor care au intrat în patrimoniul agenţilor economici privaţi", aşa încât nici procedura administrativă reglementată de art. 166 alin. (3), (3^1) şi (3^2) din Legea nr. 84/1995, prin care bunurile menţionate sunt reintegrate în patrimoniul unităţilor aferente Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe baza unui protocol de predare-preluare şi cu acordarea unei juste despăgubiri, nu se aplică agenţilor economici privaţi. În măsura în care bunuri de natura celor ce pot fi incluse în baza materială aferentă procesului de instruire şi de educaţie sunt identificate în patrimoniul agenţilor economici privaţi şi statul român doreşte reintegrarea lor în patrimoniul unităţilor implicate în procesul de instruire şi educare, urmează a se recurge la procedura exproprierii conform art. 44 din Constituţie şi Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.În legătură cu susţinerea potrivit căreia în condiţiile textelor de lege criticate "despăgubirea ce se acordă nu este nici măcar prealabilă", se consideră că aceasta nu are aceeaşi natură juridică cu cea acordată în cadrul procedurii de expropriere şi este opţiunea legiuitorului de a stabili acordarea unei juste despăgubiri ulterior încheierii protocolului de predare-primire, astfel că despăgubirea nu trebuie să fie prealabilă.În sfârşit, cu privire la susţinerile conform cărora prin dispoziţiile de lege criticate "se doreşte instituirea unui caz în care puterea judecătorească nu are posibilitatea de a se pronunţa în mod direct asupra despăgubirilor cuvenite unui proprietar expropriat", se consideră că: art. 166 din lege nu are în vedere aplicarea unei proceduri de expropriere; art. II din ordonanţă are în vedere imobilele preluate pe bază de protocol de predare-primire, până la data intrării în vigoare a acesteia şi pentru care Guvernul a fost obligat prin hotărâri judecătoreşti să emită hotărâri de acordare de despăgubiri; puterea judecătorească are posibilitatea de a se pronunţa asupra acordării despăgubirilor, în cadrul procedurilor prevăzute de legea criticată.Avocatul Poporului consideră că sesizarea Curţii Constituţionale nu este legală, întrucât încheierea nr. 4.811 din 25 iunie 2004, pronunţată în Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3.721/2002, nu cuprinde şi opinia instanţei de judecată. Or, din interpretarea dispoziţiilor imperative ale art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, rezultă „voinţa legiuitorului de a acorda instanţei de judecată rolul unui filtru de acces la instanţa de contencios constituţional”, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie. În sfârşit, se arată că „o interpretare contrară a acestor dispoziţii constituţionale şi legale ar duce la concluzia că instanţa de judecată nu este implicată în controlul de constituţionalitate, ceea ce contravine literei şi spiritului prevederilor Constituţiei referitoare la instanţa de contencios constituţional”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" din Legea nr. 84/1995, republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, precum şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003.Articolul 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 are următorul cuprins: „[…] Baza materială aferentă procesului de instruire şi de educaţie, menţionată la alin. (2) şi realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, se reintegrează, fără plată, în patrimoniul Ministerului Educaţiei Naţionale, al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat. Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. În aceleaşi condiţii se reintegrează fără plată şi imobilele care, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-primire. […]”Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 prevede: „Art. I. – Articolul 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, se completează cu două noi alineate, (3^1) şi (3^2), cu următorul cuprins:(3^1) Justa despăgubire prevăzută la alin. (3) se acordă, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare.(3^2) Cuantumul despăgubirii se stabileşte în termen de 30 de zile de la data semnării protocolului de predare-preluare, de către o comisie de evaluare formată din reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului şi ai Ministerului Finanţelor Publice, constituită prin ordin comun.Art. II. – (1) Pentru imobilele preluate pe bază de protocol de predare-preluare, în conformitate cu dispoziţiile art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, şi pentru care Guvernul a fost obligat prin hotărâri judecătoreşti să emită hotărâri de acordare a justei despăgubiri, aceasta se acordă, pentru fiecare caz, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi a Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului.(2) Cuantumul despăgubirii se stabileşte în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă de către comisia de evaluare prevăzută la alin. (3^2) al art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.” … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, care prevăd:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." ; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. […] … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie." ; … – Art. 136: "(5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională reţine următoarele:Art. 166 alin. (3) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, prevede reintegrarea în patrimoniul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a bazei materiale aferente procesului de instruire şi de educaţie, realizată din fondurile statului sau din fondurile instituţiilor şi întreprinderilor de stat în perioada anterioară datei de 22 decembrie 1989, precum şi a imobilelor care au trecut, conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, în patrimoniul unor societăţi comerciale. Totodată, dispune că reintegrarea se face pe bază de protocol de predare-primire, iar justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. Autorul excepţiei consideră că măsura reintegrării, în condiţiile prevăzute de acest text de lege, reprezintă o expropriere şi, în consecinţă, sintagma „Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern” este contrară art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie potrivit cărora, în condiţiile legii organice, proprietatea privată este inviolabilă şi nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.Cu referire la aceste susţineri, Curtea constată că, în sensul prevederilor constituţionale invocate, Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică reglementează cadrul legal pentru protecţia, garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, în mod egal, indiferent de proprietar, şi instituie procedurile de expropriere şi stabilire a despăgubirilor. Or, nici una dintre dispoziţiile textului de lege criticat nu prevede exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cu justă şi prealabilă despăgubire, potrivit cerinţelor constituţionale şi legale arătate. Aşa fiind, Curtea nu poate reţine contrarietatea sintagmei „Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern”, cuprinsă în art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, faţă de prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5).De altfel, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei nu critică soluţia legislativă cuprinsă în art. 166 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, ci sintagma „Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern”, cuprinsă în textul legii menţionate, precum şi procedura de acordare a acesteia, instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003. În esenţă, potrivit motivelor de neconstituţionalitate formulate, textele de lege criticate: „instituie o procedură strict administrativă, în care sunt implicate doar autorităţi administrative şi în care voinţa proprietarului expropriat de a negocia cuantumul despăgubirii sau de a se adresa puterii judecătoreşti pentru a obţine o sumă corectă şi echitabilă, nu are nici o însemnătate;” cuantumul „justei despăgubiri” este stabilit de Guvern în „mod abuziv şi arbitrar”; „despăgubirea ce se acordă nu este prealabilă trecerii imobilului în patrimoniul Ministerului Educaţiei”, „din moment ce mai întâi operează reintegrarea bunului în patrimoniul expropriatorului, în baza protocolului de predare-primire, şi de abia pe urmă se demarează «complexa» şi «operativa» procedură de acordare a despăgubirii”; împiedică persoana expropriată de a participa la procedura de stabilire a cuantumului despăgubirii şi de a se adresa puterii judecătoreşti pentru a obţine recunoaşterea dreptului.Aşadar, autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea unor prevederi referitoare la acordarea, de către Guvern, a justei despăgubiri şi procedura stabilită pentru aceasta. În legătură cu aceste susţineri, Curtea constată că prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, legiuitorul a instituit o procedură administrativă specială, care să conducă la reintegrarea, fără plată, a bazei materiale aferente procesului de instruire şi educaţie în patrimoniul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat. Or, faptul că prin lege se stabilesc modalităţile de reintegrare a bazei materiale şi de acordare a justei despăgubiri nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci o opţiune a legiuitorului, în legătură cu care Curtea Constituţională nu este competentă să se pronunţe. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează a fi respinsă, întrucât Curtea nu poate reţine că prin textele de lege criticate sunt încălcate prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (6) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie.În sfârşit, Curtea reţine că excepţia de neconstitu-ţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care Societatea Comercială "Georomservices" – S.A. din Ploieşti a solicitat instanţei de judecată obligarea Guvernului României la plata justei despăgubiri, în temeiul art. 166 din Legea nr. 84/1995, pentru imobilul său din municipiul Ploieşti, str. Traian nr. 28. Prin Hotărârea Guvernului nr. 969 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie şi al art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, s-a aprobat Societăţii Comerciale „Georomservices” – S.A. plata justei despăgubiri pentru imobilul preluat în domeniul public al municipiului Ploieşti şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti. Pentru plată, prin hotărâre, se dispune efectuarea modificărilor corespunzătoare în structura bugetului de stat pe anul 2004 şi în volumul şi structura bugetului Ministerului Educaţiei şi Cercetării pe anul 2004.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 166 alin. (3) sintagma "Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern" din Legea învăţământului nr. 84/1995, precum şi a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2003 pentru completarea art. 166 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Georomservices” – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 3.721/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește