DECIZIE nr. 196 din 27 iunie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elvimex Group” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.095/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti într-o cauza având ca obiect plângerea împotriva unei sancţiuni contravenţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, referindu-se la dispoziţiile pct. 2, 3 şi 7, mai puţin alineatul final, ale art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, solicita respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca prin obligaţia de repatriere a valutei nu se urmăreşte dezavantajarea agenţilor economici, ci protejarea intereselor naţionale în ceea ce priveşte operaţiunile cu valută. Mai arata ca excepţia este inadmisibila în ceea ce priveşte dispoziţiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanţa, deoarece aceste dispoziţii au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997. În fine, arata ca prin mai multe decizii, între care nr. 52 şi nr. 68/2002, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 19 februarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.095/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elvimex Group” – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, întrucât limitează libertatea comerţului, dând „prioritate intereselor statului în raport cu interesele particularilor, ambele componente ale sintagmei lt; lt;interesele naţionale gt; gt; folosite de Constituţie”. Mai arata ca „obligaţia de a incasa prin conturi din România” preţul produselor exportate, prevăzută de textele de lege criticate, atrage, în interpretarea majorităţii instanţelor judecătoreşti şi conform instrucţiunilor de aplicare, o răspundere obiectivă, chiar dacă în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a statuat că nu exista răspundere obiectivă.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti considera ca dispoziţiile legale criticate sunt "în sprijinul şi litera art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţia României".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. Dispoziţiile legale criticate reglementează obligaţia agenţilor economici de a repatria valuta rezultată ca urmare a raporturilor de comerţ internaţional la care aceştia sunt parte. Prin nerespectarea acestei obligaţii "se încalcă norme ce urmăresc consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare", ceea ce constituie contravenţie, justificandu-se astfel sancţiunea aplicată. Potrivit dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b), statul, pe lângă "libertatea comerţului", trebuie să asigure şi "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară". Guvernul invoca mai multe decizii ale Curţii Constituţionale prin care s-a statuat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 2, 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, cu modificările ulterioare, texte care au următorul conţinut:"2. Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări şi prestărilor de servicii în străinătate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice.[…]7. În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:– 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%.”În opinia autorului excepţiei dispozitile legale criticate încalcă prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, conform cărora:"(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca a mai fost sesizată cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. IV (în întregime sau cu diferite dispoziţii ale acestuia) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, în numeroase cazuri, şi de fiecare data a respins excepţia, statuand ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici o prevedere constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 325 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, conform jurisprudenţei sale constante, Curtea a reţinut ca „Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii”. Stabilirea acestor obligaţii şi sancţionarea nerespectării lor sunt în concordanta cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: […] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;”.În legătură cu critica potrivit căreia dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 instituie o răspundere obiectivă, Curtea a reţinut ca răspunderea nu poate exista fără vinovăţie, iar lipsa culpei societăţii comerciale exportatoare în nerepatrierea valutei în termenul legal „nu este o problemă de contencios constituţional, ci una care priveşte aplicarea legii, de competenţa exclusiva a instanţei de judecată”.Curtea a mai constatat prin decizia citata ca alineatul final al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 a fost abrogat implict datorită abrogării exprese, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, a Legii nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, la care făcea trimitere. În aceasta privinta deci excepţia este inadmisibila.În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională mai recent şi prin Decizia nr. 52 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2002, şi prin Decizia nr. 68 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 15 aprilie 2002.Întrucât în prezenta cauza nu s-au invederat elemente noi care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele deciziilor anterioare rămân valabile şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV pct. 7 alin. (1),CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 2, 3 şi 7 alin. 1 şi 2 ale art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Elvimex Group” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.095/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alineatului ultim al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește