DECIZIE nr. 196 din 19 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 şi modificată prin Legea nr. 105/1997



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 şi modificată prin Legea nr. 105/1997, excepţie ridicată de Angela Vali Rosenberg în Dosarul nr. 8.656/2000 al Judecătoriei Arad.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, iar stabilirea vinovatiei este atributul exclusiv al instanţei de judecată, iar nu un motiv de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din data de 17 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 8.656/2000, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 şi ulterior modificată prin Legea nr. 105/1997, excepţie ridicată de Angela Vali Rosenberg.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (8), art. 41 alin. (1) şi (7), art. 49, art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie. Se arata ca dispoziţiile legale criticate constituie „o formă mascată de confiscare” a unor bunuri dobândite în mod ilicit, în baza unor relaţii comerciale. Se mai arata ca intervenţia statului în cazul unor raporturi juridice de natura comercială nu se justifica, deoarece statul nu a fost parte în contract. În opinia autorului excepţiei aceste dispoziţii legale aduc o restrangere exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale fără să fie îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 49 din Constituţie. De asemenea, autorul excepţiei considera ca răspunderea contravenţională stabilită în temeiul art. IV din ordonanţa criticata este consecinţa neexecutării unei obligaţii contractuale asumate „fără intervenţia statului”. Or, în aceste condiţii executarea sau neexecutarea unei clauze stipulate în contract nici nu poate fi sancţionată de stat, care nu este parte în acel contract, ci numai de părţile contractante care au la indemana mijloacele procedurale de executare a contractului sau de sancţionare a neexecutării acestuia. Mai mult, organele de control aplica sancţiunea indiferent de existenta sau inexistenta vreuneia dintre formele de vinovăţie. În opinia autorului excepţiei ordonanţa aduce atingere şi prevederilor art. 135 alin. (1) din Constituţie, deoarece sumele obţinute sau pe cale de a fi obţinute prin aceste operaţiuni de import-export intră în patrimoniul unei societăţi comerciale cu capital privat în a carei ordine juridică nu se poate interveni fortat din afară de către stat prin măsuri administrative. În acest mod proprietatea privată nu mai este ocrotită, iar statul intervine abuziv în patrimoniul societăţii comerciale, prin „confiscare”.Judecătoria Arad, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin normelor şi principiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. În opinia instanţei, prin prevederea potrivit căreia, "în raporturile comerciale cu partenerii externi pot aparea diverse cauze care duc la nerespectarea termenelor impuse pentru repatrierea valutei, legiuitorul a reglementat acele situaţii care duc la înlăturarea răspunderii contravenţionale". Astfel fiind, nu se poate susţine ca legiuitorul a instituit o răspundere fără vinovăţie. De altfel, stabilirea vinovatiei implica judecarea în fond a cauzei, situaţie în care instanţa, examinând starea de fapt, va putea aprecia asupra existenţei sau inexistentei vinovatiei agentului economic. În acelaşi timp, considera instanţa, nu se poate susţine ca legea prevede o confiscare mascată atâta timp cat "nu se dispune confiscarea sumelor în valută". De asemenea, nu este incalcata nici proprietatea, ocrotită de stat potrivit art. 135 alin. (1) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu contravin principiului constituţional al prezumţiei de nevinovatie. Nerepatrierea valutei la expirarea termenelor prevăzute de lege de un agent economic nu îl prezuma ca fiind vinovat. Referitor la vinovăţie, aceasta diferă de la caz la caz, în funcţie de împrejurările în care este săvârşită fapta, iar stabilirea existenţei sau inexistentei acesteia presupune o judecare pe fond a cauzei. Se arata, de asemenea, ca, de principiu, măsura confiscării este complementara, dispunandu-se întotdeauna pe lângă una dintre sancţiunile principale prevăzute în cazul săvârşirii unei contravenţii. Pe de altă parte, textul incriminat de către autorul excepţiei nu poate fi considerat ca ar încalcă proprietatea. „Protecţia proprietăţii private şi, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru încălcarea unui interes naţional, asa cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare în vederea asigurării obligaţiilor externe de plată ale economiei.”Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Articolul IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 prevede unele măsuri în vederea consolidării regimului valutar şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare ale persoanelor juridice şi fizice care produc şi comercializează mărfuri, executa lucrări şi prestează servicii în străinătate. În acest cadru este prevăzută atât obligaţia de repatriere a valutei, cat şi sancţionarea nerespectării acestei obligaţii. Acest text de lege nu încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (8), întrucât art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 se referă la obligaţia repatrierii valutei şi la sancţionarea celor care nu respecta aceasta obligaţie legală fără a avea incidenţa asupra libertăţii individuale. Totodată, se arata ca aprecierea „nevinovăţiei” agenţilor economici care nu respecta obligaţia de repatriere a valutei nu este o problemă de constituţionalitate, ci un element al stării de fapt, a carei stabilire revine, ca atribut exclusiv, instanţei de judecată. În ceea ce priveşte susţinerea în sensul încălcării art. 49 din Constituţie, aceasta este considerată nefondata, deoarece în cauza nu suntem „în prezenta unor drepturi şi libertăţi fundamentale cărora li s-a restrâns exerciţiul”. În finalul punctului de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor se considera ca raportarea excepţiei pe temeiul art. 16 alin. (1) din Constituţie este, de asemenea, neîntemeiată, „întrucât acest text se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, neavând legătură cu tratamentul agenţilor economici”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, dispoziţii modificate ulterior prin Legea nr. 105/1997, prin abrogarea pct. 10 alin. 1 al art. IV. Acest text are următorul conţinut: „În vederea consolidării regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, se stabilesc următoarele:1. Persoanele juridice şi fizice autorizate în condiţiile legii, care produc şi comercializează mărfuri, executa lucrări şi prestează servicii pe teritoriul României, vor livra mărfurile, vor executa lucrările şi vor presta serviciile numai cu plata în lei, cu excepţia celor altfel reglementate în mod expres prin acte normative şi numai pe baza autorizării exprese a Băncii Naţionale a României.2. Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări şi prestărilor de servicii în străinătate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice.4. Deţinerea de disponibilitati valutare în conturi bancare în străinătate de către persoanele juridice şi fizice prevăzute la pct. 1 poate fi facuta numai pe baza şi în condiţiile autorizării prealabile a Băncii Naţionale a României.5. Operaţiunile de transferuri externe privind investiţiile directe în străinătate, investiţiile de portofoliu şi alte transferuri de sume în valută, efectuate potrivit normelor legale, se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Finanţelor şi cu autorizarea Băncii Naţionale a României.Pentru operaţiunile prevăzute la alineatul precedent se va asigura repatrierea sumelor în valută rezultate din aceste operaţiuni, după cum urmează:– în termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii şi disponibilizarii în valută convertibilă a sumelor reprezentând dividende din activitatea de investiţii în străinătate, precum şi a cotelor-părţi provenind din lichidarea acestor investiţii, ţinând seama de reglementările legale şi de datele calendaristice de început şi de sfârşit ale anului financiar în ţările în care s-au efectuat aceste investiţii;– în termen de 15 zile calendaristice calculate de la scadenta plăţii stabilite conform clauzelor contractuale pentru celelalte operaţiuni prevăzute la alin. 1.6. Pentru operaţiunile legate de export-import fără încasare efectivă în valută, destinate completării fondului de marfa pe piaţa interna, autorizate de organele abilitate în acest scop prin hotărâre a Guvernului, persoanele juridice şi fizice prevăzute la pct. 1 sunt obligate, în situaţia efectuării în prealabil a exportului, sa realizeze importurile corespunzătoare în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data efectuării exporturilor. În caz contrar, acestea sunt obligate la repatrierea în valută a contravalorii exporturilor într-un termen suplimentar de maximum 15 zile calendaristice.7. În cazul constatării nerespectării termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Băncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasărilor în valută, se vor aplica următoarele amenzi contravenţionale reprezentând:– 10%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri de până la 30 de zile calendaristice;– 15%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;– 20%, în lei, asupra sumelor în valută nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristică care depăşeşte primele 60 de zile de întârziere.În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valută în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării contravenţiei.În cazul depăşirii termenului de la alineatul precedent, penalităţile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă, se majorează cu 50%.8. Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la pct. 7 şi 8 revin organelor Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţionale a României, împuternicite în acest scop. 9. Pentru calcularea amenzilor contravenţionale prevăzute la pct. 7 se utilizează cursul de schimb valutar în vigoare la data constatării contravenţiei."Autorul excepţiei considera ca textul legal menţionat este neconstitutional în raport cu prevederile cuprinse în art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), precum şi în art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece prin instituirea obligaţiei agenţilor economici de a incasa sumele în valută doar prin conturi deschise în România şi la bănci autorizate de Banca Naţionala a României se realizează o restrangere a exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi fundamentale, întrucât libertatea comerţului înseamnă şi posibilitatea pentru agenţii economici de a-şi stabili împreună cu partenerii contractului locul unde urmează să se facă plata şi modalităţile de plată.Prevederile constituţionale invocate au următoarea redactare:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări";– Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată";– Art. 41 alin. (7): "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b):"(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară"; … Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:Dispoziţiile art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională statuand prin mai multe decizii ca aceste texte legale nu contravin Constituţiei.Astfel, cu privire la susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate încalcă art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, respingând excepţia, Curtea Constituţională a reţinut în esenta ca inviolabilitatea, în condiţiile legii, a proprietăţii private nu poate fi opusă cerinţelor apărării intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piaţa. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însăşi a sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut ca Legea nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alineatul ultim al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogată în întregime prin art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 151/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997. Dispoziţiile acestui act normativ referitoare la sancţiuni nu au mai fost preluate în noul act normativ. Drept urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut la art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate de Legea nr. 76/1992 cu o majorare de 50%, aceasta fiind abrogată.De asemenea, în legătură cu invocarea încălcării art. 41 alin. (7) din Constituţie, Curtea a reţinut prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000) ca dispoziţiile criticate nu instituie "o confiscare mascată", ci acestea constituie în realitate măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de import-export, cu obligaţia pentru aceştia de a repatria valuta, precum şi sancţionarea nerespectării acestei obligaţii. Curtea a mai constatat ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (şi anume, Legea nr. 12/1995, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994), iar amenzile contravenţionale prevăzute la pct. 7 al art. IV din ordonanţa criticata sunt, de asemenea, stabilite prin lege, astfel încât nu se poate retine încălcarea art. 41 din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la contrarietatea dintre textele legale criticate şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 90 din 9 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000, Curtea Constituţională a statuat ca obligaţia de repatriere a valutei nu este contrară acestor prevederi din Constituţie. Aceasta deoarece garantarea constituţională a proprietăţii, precum şi caracterul inviolabil al proprietăţii private nu justifica, într-o interpretare sistematica a normelor constituţionale, utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, prin încălcarea reglementărilor legale privind protecţia unui interes naţional, cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare în vederea achitării obligaţiilor externe de plată ale economiei.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.În legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată.Dispoziţiile constituţionale care stabilesc egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, nu sunt incidente în cauza, deoarece prevederile art. 16 alin. (1) sunt aplicabile cetăţenilor, iar nu societăţilor comerciale, cum este cazul în speta.În ceea ce priveşte lipsa culpei societăţii comerciale exportatoare în repatrierea valutei în termenul prevăzut de lege, invocată de autorul excepţiei, aceasta nu este o problemă de contencios constituţional, ci una care priveşte aplicarea legii, de competenţa exclusiva a instanţei de judecată.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 şi modificată prin Legea nr. 105/1997, excepţie ridicată de Angela Vali Rosenberg în Dosarul nr. 8.656/2000 al Judecătoriei Arad.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește