DECIZIE nr. 195 din 19 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, ale art. 95 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, precum şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) lit. f) şi ale art. 95 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, precum şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Piscicolă” – S.A. Macin în Dosarul nr. 4.216/CA/2000 al Curţii de Apel Constanta – Secţia contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, arătând ca, în speta, nu este vorba de o problemă de constituţionalitate, ci de o problemă de control al legalităţii, solicita respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.216/CA/2000, Curtea de Apel Constanta Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) lit. f) şi ale art. 95 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, precum şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Piscicolă” – S.A. Macin cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 538 din 7 iunie 2000, pronunţată de Tribunalul Tulcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 138 alin. (2) referitoare la taxele şi impozitele locale şi sunt "incidente" asupra celor ale art. 135 alin. (1), potrivit cărora "statul ocroteşte proprietatea".Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se considera ca, în speta, nu este vorba de o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de legalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asa cum acesta a fost formulat de autor, îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (2) lit. f) şi ale art. 95 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996, precum şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 22 iulie 1998.Aceste texte de lege au următorul cuprins:– Art. 20 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 69/1991, republicată:"f) stabileşte impozite şi taxe locale, precum şi taxe speciale, pe timp limitat, în condiţiile legii;";– Art. 95 din Legea nr. 69/1991, republicată:"Consiliile locale şi cele judeţene asigura veniturile comunelor, oraşelor şi ale judeţelor prin stabilirea de impozite şi taxe locale sau judeţene, după caz, precum şi prin alte surse stabilite potrivit legii.";– Art. 58 din Legea nr. 27/1994, republicată:"Impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute în anexa nr. 1, precum şi amenzile se indexează, anual, prin hotărâre a consiliilor locale, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflaţie aferent unei perioade de 12 luni, care se sfârşeşte la 1 noiembrie a aceluiaşi an şi atunci când creşterea acestuia depăşeşte 20%."Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 69/1991, republicată, a fost abrogată în temeiul art. 157 din noua Lege a administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001. Curtea observa însă ca doar dispoziţiile art. 20 alin. (2) lit. f) au fost preluate identic în cuprinsul art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea nr. 215/2001, cele ale art. 95 nemaifiind preluate de noua reglementare.În practica sa jurisdicţională Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţia legală criticata a fost modificată sau preluată în noul act normativ, excepţia poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva reglementarea iniţială. De aceea, având în vedere cele expuse mai sus, Curtea urmează să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea nr. 215/2001, precum şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994, republicată.Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale sunt "în discordanta vădită cu art. 138 alin. (2) din Constituţia României", potrivit căruia "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii".De asemenea, se apreciază ca "lipsa de preciziune" din articolele de lege criticate, "este incidenţa alin. (1) din art. 135 al Constituţiei, deoarece oferă posibilitatea consiliilor locale şi celor judeţene de a stabili impozite şi taxe nelimitate şi fără nici un fel de condiţii, cu efecte negative asupra proprietăţii".Examinând aceste sustineri, Curtea constata ca, în speta dedusă judecaţii, nu este vorba de o problemă de constituţionalitate, întrucât autorul excepţiei nu are în vedere "limitele legale", ci "limitele" în înţelesul de "niveluri" ale impozitelor şi taxelor, domeniu care tine de politica fiscală. În acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au drept de apreciere şi de decizie autonomă, hotărârile lor fiind însă supuse controlului prefecţilor, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora: „Prefectul poate ataca, în total sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, hotărârile adoptate de consiliul local sau de consiliul judeţean, precum şi dispoziţiile emise de primar sau de preşedintele consiliului judeţean, în cazul în care considera aceste acte sau prevederi din ele ca fiind ilegale. Actul sau prevederile acestuia care au fost atacate sunt suspendate de drept.” Acest control al legalităţii are în vedere, între altele, şi analiza asezarii juste a sarcinilor fiscale, prevăzută la art. 53 alin. (2) din Constituţie.În legătură cu susţinerea autorului excepţiei privind "incidenţa" textelor de lege criticate asupra alin. (1) al art. 135 din Constituţie, Curtea observa ca aceasta nu poate fi reţinută, întrucât aşezarea anuală a impozitelor nu are nici o legătură cu obligaţia statului de a ocroti proprietatea. Indexarea anuală a impozitelor şi taxelor locale intervine în limitele şi în condiţiile legii, fiind determinata de rata inflaţiei, legea stabilind un criteriu obiectiv de indexare anuală a impozitelor şi taxelor de către consiliile locale şi judeţene.Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. d) teza a doua din Legea nr. 215/2001, precum şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994, republicată, este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.În legătură cu dispoziţiile art. 95 din Legea nr. 69/1991, republicată, Curtea constata ca acestea, fiind abrogate, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii a devenit inadmisibila, potrivit art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. d) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi ale art. 58 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Piscicolă” – S.A. Macin în Dosarul nr. 4.216/CA/2000 al Curţii de Apel Constanta Secţia contencios administrativ.2. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată, excepţie ridicată în acelaşi dosar de acelaşi autor.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește