DECIZIE nr. 195 din 12 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de prefectul judeţului Iaşi în Dosarul nr. 9.569/2004 al Judecătoriei Iaşi.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 martie 2005, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 12 aprilie 2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 29 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 9.569/2004, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de prefectul judeţului Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Se arată că neacordarea de terenuri în compensare foştilor proprietari ale căror terenuri au fost preluate de stat creează o discriminare între aceştia din urmă şi proprietarii terenurilor preluate de fostele cooperative agricole de producţie, care beneficiază de o astfel de compensare, în condiţiile art. 24 alin. (2) din Legea fondului funciar. Se mai susţine că încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor se realizează şi prin discriminarea creată între foştii proprietari ai terenurilor preluate de stat, ce nu se restituie acestora deoarece sunt afectate de lucrări de interes public ("detalii de sistematizare"), pe de o parte, şi foştii proprietari ai unor astfel de terenuri preluate de stat, care beneficiază de restituirea în natură a acestora, pe de altă parte, întrucât sunt libere de orice construcţii şi neafectate de lucrări de investiţii.De asemenea, este invocată şi încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care statuează asupra garantării şi ocrotirii proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, dat fiind că foştii proprietari ai terenurilor din intravilan, terenuri ce sunt afectate de lucrări de investiţii, nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestora, în condiţiile în care legea nu prevede nici posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare.Judecătoria Iaşi consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. în acest sens se arată că textul de lege criticat se referă, pe de o parte, la terenurile afectate de construcţii sau detalii de sistematizare, de interes public local sau naţional, ce fac parte din proprietatea publică a statului şi nu pot fi retrocedate. Pe de altă parte, textul de lege criticat are în vedere şi terenurile fără construcţii, ce nu sunt de uz sau de interes public şi aparţin proprietăţii private a statului, astfel încât sunt supuse dispoziţiilor de drept comun. Se mai arată că terenurile la care face referire art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 au un regim juridic diferit de cel reglementat de art. 24 alin. (2) din acelaşi act normativ, deoarece „proprietatea cooperatistă este distinctă de proprietatea de stat”.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, se arată că, în sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, înfrângerea principiului egalităţii şi nediscriminării intervine atunci când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii egale, fără a exista o motivare obiectivă şi raţională. Or, în speţă, situaţia foştilor proprietari ai terenurilor din intravilan, afectate de lucrări de investiţii şi care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, este diferită de cea a foştilor proprietari ai terenurilor situate în intravilan, care au fost atribuite de către cooperativele agricole de producţie persoanelor îndreptăţite, pentru construcţii de locuinţe şi anexe gospodăreşti. De asemenea, se mai arată, invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, că, pe de o parte, măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 18/1991 au la bază exercitarea dreptului pe care legiuitorul îl are de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută şi, pe de altă parte, fiind adoptate în interesul foştilor proprietari, ele reprezintă o aplicare a dispoziţiilor cuprinse în art. 44 din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, se arată că nu poate fi reţinută încălcarea art. 44 din Constituţie, deoarece dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor fizice aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei juridice, fără a constitui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998.Prevederile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 36 alin. (5): "Terenurile fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 712/1966 şi a altor acte normative speciale, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, după caz, la cerere.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. … (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale."; … – Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (…)"Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Textul de lege criticat prevede restituirea către foştii proprietari sau către moştenitorii acestora, la cerere, a terenurilor fără construcţii, neafectate de lucrări de investiţii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităţilor.Autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea acestui text de lege prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi ale art. 44 alin. (1) teza întâi, arătând că legiuitorul a prevăzut posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate numai în cazul în care terenul este liber de construcţii şi neafectat de lucrări de investiţii, în caz contrar nefiind prevăzută acordarea de terenuri în compensare sau de despăgubiri.În acest sens autorul excepţiei arată că prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 creează o dublă discriminare, pe de o parte, între proprietarii terenurilor preluate de stat şi proprietarii terenurilor preluate de fostele cooperative agricole de producţie, care beneficiază de o astfel de compensare, în condiţiile art. 24 alin. (2) din Legea fondului funciar. Pe de altă parte, în opinia autorului excepţiei, textul este discriminatoriu şi prin lipsa reglementării acordării de despăgubiri sau atribuirii de terenuri în compensare, în cazul în care acestea nu pot fi restituite în natură, deoarece sunt afectate de lucrări de investiţii aprobate potrivit legii.Analizând aceste susţineri, Curtea constată că autorul excepţiei invocă neconstituţionalitatea textului de lege criticat, prin lipsa reglementării pentru foştii proprietari ai terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de despăgubiri, în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit pe vechiul amplasament, deoarece este afectat de construcţii sau de lucrări de interes public.Prin urmare, critica de neconstituţionalitate vizează în fapt o omisiune de reglementare şi nu poate fi reţinută. în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale este constantă. Prin numeroase decizii, de exemplu Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, sau Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Curtea, statuând asupra limitelor competenţei sale, a reţinut că „nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite” şi nici „nu-şi poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică”.De asemenea, este de observat că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, astfel încât prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate sub aspectul omisiunii de reglementare, excepţia urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de prefectul judeţului Iaşi în Dosarul nr. 9.569/2004 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește