DECIZIE nr. 194 din 27 iunie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 14-16 şi 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 333/2001, excepţie ridicată de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.575/2001 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a comercială.La apelul nominal răspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare prin consilier juridic Lucian Dumitrascu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în calitate de succesor legal cu titlu universal al Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., prin reprezentant, apreciază ca textele de lege criticate sunt constituţionale şi, în consecinţa, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, deoarece prevederile criticate nu contravin, asa cum susţine autorul excepţiei, textelor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 30 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.575/2001, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 333/2001, excepţie ridicată de Nicolae Bobalca.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele:1. Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 333/2001, prin care se stabilesc condiţiile pentru a obţine calitatea de beneficiar al legii, contravin prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală care consacra egalitatea între cetăţeni „fără deosebire de avere”. Prevederea potrivit căreia dispoziţiile Legii nr. 333/2001 se aplică celor care „au un venit lunar pe membru de familie, în luna depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, de până la 1 milion lei” creează discriminări şi este contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie, care statuează ca „cetăţenii sunt egali în faţa legii […] fără privilegii şi fără discriminări”. Totodată se încalcă şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care prevăd ca „exercitarea drepturilor şi libertăţilor nerecunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe […] origine naţionala sau socială, […] avere, naştere sau orice alta situaţie”.2. Dispoziţiile art. 14-16 din Legea nr. 333/2001 încalcă principiul constituţional al „garantarii şi ocrotirii” proprietăţii private asupra sumelor de bani depuse la Fondul Naţional de Investiţii, consfintit la art. 41 alin. (1) şi (2), art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţia României şi la art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În ceea ce priveşte art. 14 din Legea nr. 333/2001, se arata ca Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare se subroga C.E.C. în toate drepturile şi obligaţiile acestuia, cu toate ca instanţele judecătoreşti au stabilit valabilitatea contractului de fidejusiune/cauţiune dintre Fondul Naţional de Investiţii şi C.E.C., contract ce da dreptul tuturor investitorilor să fie despăgubiţi fără a se crea discriminări între aceştia. Prin aceste dispoziţii ale legii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare dobândeşte o dubla calitate – de a recupera drepturile C.E.C. şi de a despăgubi investitorii Fondului Naţional de Investiţii conform contractului de fidejusiune -, fiind în acelaşi timp şi creditor şi debitor, ceea ce va duce la apărarea intereselor statului în defavoarea drepturilor investitorilor. Prin aceasta reglementare Parlamentul a săvârşit un abuz de drept, legea criticata fiind contrară şi dispoziţiilor art. 1.106 şi următoarele din Codul civil, care stabilesc regula subrogarii în drepturile creditorului cu plata, regula preluată şi de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 care prevede la art. 8 ca cesiunea creanţelor băncilor la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare se face cu plata. De altfel, sunt incalcate şi dispoziţiile art. 1.108 din Codul civil privitoare la subrogatia legală, în sensul că „în speta” nu se regaseste nici una dintre cele patru ipoteze în care subrogatia se face de drept.Prin preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, fără plata, a drepturilor şi obligaţiilor C.E.C. se încalcă şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin care se reglementează dreptul la un proces echitabil.3. Art. 18 din Legea nr. 333/2001 instituie o discriminare între investitorii Fondului Naţional de Investiţii şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în sensul că aceasta din urma este scutită de taxa judiciară de timbru, timbru judiciar şi orice alte taxe referitoare la acţiunile în justiţie, ceea ce reprezintă o nedreptate, un abuz din partea statului şi contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul cetăţeanului la un proces echitabil.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a comercială apreciază ca scopul Legii nr. 333/2001 este fixat de art. 1 al acesteia şi consta în a stabili cadrul juridic pentru acordarea de ajutoare financiare unor investitori la Fondul Naţional de Investiţii, unele măsuri pentru recuperarea sumelor investite la acest fond, precum şi pentru reglementarea unor raporturi între C.E.C. şi Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. Ca atare, legea, în ansamblul ei, conţine dispoziţii care se circumscriu scopului stabilit, prevederi ce nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. De asemenea, se considera ca prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele din primul Protocol adiţional nu pot fi invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 333/2001, întrucât dispoziţiile dintr-o lege sau ordonanţa se raportează numai la prevederile constituţionale.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 333/2001 sunt în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea fundamentală, deoarece Legea nr. 333/2001 are ca obiect de reglementare acordarea de ajutoare financiare unor categorii de investitori ai Fondului Naţional de Investiţii, ceea ce corespunde art. 43 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Cetăţenii au dreptul […] la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege”. Cu privire la constituţionalitatea art. 14-16 din Legea nr. 333/2001 se arata ca aceste dispoziţii legale urmăresc să soluţioneze o stare de criza, sa conserve patrimoniul Fondului Naţional de Investiţii şi drepturile de creanta ale investitorilor, nefiind vorba de o încălcare a principiului garantarii proprietăţii private şi al inviolabilitatii acesteia, sens în care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001 şi prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002. Pentru aceleaşi ratiuni nu poate fi admisă nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 333/2001, se considera ca acestea sunt constituţionale şi nu contravin art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală şi nici ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Guvernul arata ca dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 333/2001 sunt în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea fundamentală, deoarece obiectul de reglementare al Legii nr. 333/2001 îl constituie acordarea unor ajutoare financiare unor categorii de investitori aflaţi în situaţii sociale şi financiare deosebite, ceea ce este permis de art. 43 alin. (2) din Constituţie. În ceea ce priveşte încălcarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se arata ca Legea nr. 333/2001 nu urmăreşte răscumpărarea unităţilor de fond de la Fondul Naţional de Investiţii şi, ca atare, pe aceasta cale nu se aduce nici o atingere nici art. 14 din convenţie şi nici art. 20 din Legea fundamentală.Cu privire la neconstituţionalitatea art. 14-16 din Legea nr. 333/2001, Guvernul considera ca aceste dispoziţii legale urmăresc soluţionarea unei situaţii de criza, conservarea patrimoniului Fondului Naţional de Investiţii şi a drepturilor de creanta ale investitorilor, nefiind vorba de o încălcare a principiului garantarii proprietăţii private şi al inviolabilitatii acesteia, sens în care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001 şi prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002.În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 18 din Legea nr. 333/2001, Guvernul apreciază ca aceasta sustinere este neîntemeiată, deoarece scutirea de la plata taxei judiciare de timbru nu afectează accesul liber la justiţie, reglementat la art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală şi la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform Încheierii de sesizare din 30 ianuarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a comercială în Dosarul nr. 1.575/2001, dispoziţiile Legii nr. 333/2001, în ansamblu. În realitate, potrivit susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, sunt criticate dispoziţiile art. 3, art. 14-16 şi 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, care au următorul cuprins:– Art. 3: "(1) Beneficiază de un ajutor financiar de până la 10.000.000 lei persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:a) au investit în unităţi de fond la Fondul Naţional de Investiţii şi nu au efectuat nici o răscumpărare de unităţi de fond; … b) au un venit net lunar pe membru de familie, în luna depunerii cererii pentru acordarea ajutorului financiar, de până la 1.000.000 lei. … (2) În sensul prezentei legi, prin termenul familie se înţelege soţul, sotia şi copiii minori aflaţi în întreţinerea acestora. Se asimilează termenului familie şi persoana singura care are copii în întreţinere. … (3) În cazul în care suma care a fost investită este mai mica decât ajutorul financiar prevăzut la alin. (1), ajutorul care se acordă persoanei în cauza se reduce până la limita sumei investite."[…]; … – Art. 14: "(1) Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare preia fără plata toate drepturile şi obligaţiile Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A., rezultate din actele juridice încheiate de aceasta cu Fondul Naţional de Investiţii şi/sau cu Societatea Comercială SOV INVEST – S.A., prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.(2) Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. şi dobândeşte calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită."; … – Art. 15: "Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare efectuează toate demersurile legale în vederea conservării şi realizării drepturilor de creanta rezultate din actele juridice prevăzute la art. 14.";– Art. 16: "(1) Creanţele Oficiului pentru Recuperarea Creanţelor Bancare, decurgând din actele juridice prevăzute la art. 14, se realizează potrivit legii speciale privind valorificarea şi executarea silită a creanţelor bancare neperformante.(2) Orice titlu constatator al creanţei Oficiului de Recuperare a Creanţelor Bancare, precum şi orice act încheiat de acesta pentru realizarea creanţelor preluate potrivit art. 14 constituie titlu executoriu, fără a fi necesară investirea cu formula executorie."; … – Art. 18: "Acţiunile în justiţie, indiferent de natura lor, precum şi căile de atac exercitate de Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare în legătură cu actele juridice preluate în temeiul art. 14 sunt scutite de taxe judiciare de timbru, timbru judiciar şi de orice alte taxe."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste texte de lege contravin dispoziţiilor constituţionale sau altor dispoziţii legale, astfel:– art. 3 din Legea nr. 333/2001 este contrar prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) „Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni”, art. 16 alin. (1) „Egalitatea în drepturi”, precum şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la interzicerea discriminarii;– art. 14-16 din lege încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) "Protecţia proprietăţii private", ale art. 135 alin. (1) şi (6) "Proprietatea" din Constituţie, precum şi prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii;– art. 18 din legea criticata contravine art. 4 alin. (2) "Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni" şi art. 21 alin. (1) "Accesul liber la justiţie" din Constituţie. De asemenea, se susţine şi încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.I. O prima categorie de critici priveşte dispoziţiile art. 3 din lege, în legătură cu care se susţine, în esenta, ca instituie o discriminare bazată pe avere între investitorii Fondului Naţional de Investiţii, deoarece numai cei care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3 din lege devin beneficiari ai acesteia. Asa cum se poate constata, prevederile art. 3 din Legea nr. 333/2001 nu urmăresc sa despăgubească investitorii Fondului Naţional de Investiţii pentru pagubele suferite prin încetarea capacităţii de plată a fondului, ci au rolul de a acorda ajutoare sociale acelor investitori care se găsesc într-o situaţie de natura celei reglementate de art. 43 alin. (2), conform căruia cetăţenii au dreptul la diferite forme de asistenţa socială prevăzute de lege. Ratiunea acestor dispoziţii legale – asa cum se arata în Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 28 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 30 ianuarie 2002 – rezida în faptul ca la sfârşitul lunii mai 2000 Fondul Naţional de Investiţii, înfiinţat în anul 1995, a încetat răscumpărarea unităţilor de fond, iar investitorii fondului au fost pagubiti cu sume importante de bani şi au reclamat organelor în drept existenta unor fapte penale care au determinat prăbuşirea fondului. Pe rolul instanţelor judecătoreşti se afla mai multe cauze ce au ca obiect „criza FNI” şi pentru eliminarea tensiunii sociale a fost adoptată Legea nr. 333/2001, care vizează, pe de o parte, acordarea unor ajutoare persoanelor care au investit în fond ultimele economii, iar pe de altă parte, sa conserve disponibilităţile fondului şi să soluţioneze problema implicarii C.E.C. în aceasta criza.Ca atare, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 333/2001 nu creează vreo discriminare între investitori pe criteriul averii, astfel că nu sunt incalcate prevederile art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.II. Cea de a doua critica de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 14-16 din Legea nr. 333/2001. Se arata ca prin aceste dispoziţii ale legii, potrivit cărora Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare se subroga C.E.C., cu toate ca instanţele judecătoreşti au stabilit valabilitatea contractului de fidejusiune/cauţiune dintre F.N.I. şi C.E.C., scad sansele investitorilor F.N.I. de a fi despăgubiţi şi se ajunge la apărarea exclusiva a intereselor statului în dăuna celor ale investitorilor F.N.I.Din examinarea dispoziţiilor legale criticate rezultă ca preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare a drepturilor şi obligaţiilor C.E.C. rezultate din acte juridice încheiate cu Fondul Naţional de Investiţii şi cu Societatea Comercială "SOV INVEST" – S.A. reprezintă, alături de celelalte soluţii legale, o măsura menita sa concure la soluţionarea unei stări de criza, la conservarea patrimoniului fondului şi a drepturilor de creanta ale creditorilor. Ca atare, nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale privitoare la ocrotirea şi inviolabilitatea proprietăţii private şi nici prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.III. A treia critica de neconstituţionalitate se referă la art. 18 din Legea nr. 333/2001 care ar institui o discriminare între investitorii Fondului Naţional de Investiţii şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare prin scutirea acesteia din urma de plată taxei judiciare de timbru, timbru judiciar şi alte taxe referitoare la acţiunile în justiţie, ceea ce contravine art. 21 alin. (1) din Constituţie şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea Constituţională a stabilit în practica sa ca liberul acces la justiţie nu este afectat de instituirea unor taxe de timbru sau de scutirea de la plata acestora. Astfel, prin Decizia nr. 29 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 26 aprilie 2002, şi Decizia nr. 28 din 30 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, Curtea a statuat ca legiuitorul poate acorda scutiri de taxe fără sa încalce liberul acces la justiţie.Cu privire la constituţionalitatea unor dispoziţii ale Legii nr. 333/2001, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 335 din 28 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 30 ianuarie 2002, şi prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, constatând constituţionalitatea acestora. Soluţia şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 14-16 şi 18 din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, excepţie ridicată de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.575/2001 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 iunie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește