DECIZIE nr. 194 din 13 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Costica Bulai – preşedinteConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Ciolpani în Dosarul nr. 913/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal este prezent Gheorghe Constantin personal, constatandu-se lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea prezenta solicita respingerea excepţiei, întrucât considera ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază ca prevederile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 nu contravin art. 20 alin. (1) şi art. 128 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 31 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 913/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Ciolpani într-o cauza de contencios administrativ.În motivarea excepţiei se susţine ca prevederile art. 60 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (1) şi ale art. 128 din Constituţie. În acest sens, se arata ca textul de lege criticat „elimina orice cale de atac împotriva hotărârii instanţei de fond, legiuitorul făcând modificări procedurale importante, care vin în contradictie cu prevederile Codului de procedura civilă, cu Legea contenciosului administrativ şi care aduc atingere drepturilor fundamentale înscrise în art. 20 şi art. 128 din Constituţie”. Astfel, încălcarea art. 128 din Constituţie consta în aceea ca art. 60 alin. (3) din lege „conţine o dispoziţie imperativa care declara hotărârile primei instanţe ca fiind definitive şi irevocabile, făcând exercitarea oricăror cai de atac imposibila”, pe când menţiunea „în condiţiile legii”, prevăzută de textul constituţional invocat, „face referire la aspecte procedurale, nu la limitarea în vreun fel a dreptului de a exercita cai de atac”. În legătură cu încălcarea art. 20 alin. (1) din Constituţie se susţine ca „instituirea unui singur grad de jurisdicţie în materia contenciosului administrativ, la care cetăţenii pot face apel atunci când o autoritate de stat încalcă unul dintre drepturile legal consacrate, reprezintă o grava încălcare a pactelor şi convenţiilor privind drepturile omului la care România este parte”, şi anume Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, fără sa arate însă în ce consta aceasta încălcare.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ considera ca excepţia ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arata ca nici art. 128 din Constituţie şi nici vreunul din actele internaţionale în materia drepturilor omului, invocate de autorul excepţiei, nu consacra expres dreptul la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În esenta, arata ca textul de lege criticat, care priveşte posibilitatea pentru consilierul local de a ataca hotărârea consiliului local în instanţa, este în deplina concordanta cu prevederile actelor internaţionale şi ale Constituţiei României. Termenul "recurs" sau "cale de atac" cuprins în art. 60 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 se referă la atacarea actelor administrative în faţa instanţelor judecătoreşti, respectiv la principiul liberului acces la justiţie al persoanelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 60 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, prevederi care au următorul cuprins: „(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), d) şi i) hotărârea consiliului local poate fi atacată de consilier la instanţa de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la comunicare. Instanţa este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin art. 20 alin. (1) şi art. 128 din Constituţie, precum şi prevederilor Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Textele constituţionale invocate prevăd:– Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";– Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine următoarele: art. 60 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 stabileşte ca atunci când mandatul de consilier încetează de drept în cazul prevăzut de acelaşi articol la alin. (1) lit. c) schimbarea domiciliului într-o alta unitate administrativ-teritorială; d) imposibilitatea exercitării mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (1) şi i) lipsa nemotivată de la 3 şedinţe ordinare consecutive ale consiliului local, hotărârea consiliului local de constatare a încetării mandatului poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, a carei hotărâre este definitivă şi irevocabilă.În esenta, autorul excepţiei considera ca textul conţine o dispoziţie imperativa care declara hotărârile primei instanţe ca fiind definitive şi irevocabile, ceea ce face imposibila exercitarea oricăror cai de atac, în condiţiile legii, astfel cum prevede art. 128 din Constituţie, precum şi documentele internaţionale în materie.Curtea constata ca aceste sustineri nu sunt întemeiate. În jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 45 din 23 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Curtea a statuat în mod constant ca, potrivit art. 128 din Constituţie, legiuitorul este acela care stabileşte atât căile de atac, cat şi modalitatea folosirii acestora, iar "Aceasta înseamnă ca existenta unor proceduri speciale poate determina şi instituirea unor reglementări corespunzătoare, care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea căilor de atac".Sub aspectul criticat, Curtea constata ca nici reglementările internaţionale în materie nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac, astfel ca şi invocarea încălcării art. 20 alin. (1) din Constituţie, precum şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Pactului internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice este neîntemeiată. De altfel, autorul excepţiei nu formulează nici un argument din care să rezulte contrarietatea art. 60 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 cu prevederile constituţionale şi internaţionale menţionate, iar Curtea nu se poate substitui părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, deoarece ar exercita astfel un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi cu cele cuprinse în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Ciolpani în Dosarul nr. 913/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește