DECIZIE nr. 194 din 10 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 şi art. 97 din Codul familiei, precum şi ale art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 şi 97 din Codul familiei, precum şi ale art. 15 şi 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dana Măceşanu (Mâniosu Georgescu) în Dosarul nr. 865/310/2009 al Judecătoriei Sinaia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de amânare.Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui termen de judecată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate privesc probleme de interpretare şi aplicare a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 865/310/2009, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 şi 97 din Codul familiei şi ale art. 15 şi 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dana Măceşanu (Mâniosu Georgescu) într-o cauză civilă având ca obiect stabilire program de vizitare copil minor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că reglementarea criticată este de natură a aduce atingere integrităţii fizice şi psihice a minorei, precum şi dreptului la un mediu sănătos, psihic şi moral, deoarece timpul de vizită pe care îl propune tatăl acesteia presupune deplasarea copilului, în această perioadă, la o distanţă suficient de mare de mama sa, respectiv de domiciliul acesteia, fapt ce o împiedică pe mamă, în calitate de părinte căruia i s-a încredinţat minorul, să se ocupe de buna sa dezvoltare fizică şi morală. În acest sens, arată că interesul minorului primează atunci când este încredinţat unuia sau altuia dintre părinţi, iar o modificare abruptă a condiţiilor normale de creştere şi dezvoltare fizică şi psihică a copilului – în speţă având vârsta de 2 ani şi 7 luni – îl afectează pe acesta.Judecătoria Sinaia consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reglementarea criticată fiind în concordanţă cu normele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 43 şi 97 din Codul familiei, precum şi cele ale art. 15 şi 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au următorul conţinut:– Art. 43 din Codul familiei: "Părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părinteşti.Când copilul a fost încredinţat unei alte persoane sau unei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va stabili care dintre părinţi va exercita dreptul de a-i administra bunurile şi de a-l reprezenta sau de a-i încuviinţa actele. Persoana sau instituţia de ocrotire socială căreia i s-a încredinţat copilul va avea faţă de acesta numai drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor privitor la persoana copilului. Dispoziţiile art. 108 se aplică prin asemănare.Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.";– Art. 97 din Codul familiei: "Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori adoptaţi.Ei exercită drepturile lor părinteşti numai în interesul copiilor.";– Art. 15 din Legea nr. 272/2004: „(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; … b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; … c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; … d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul; … e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; … f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul. … (2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal."; … – Art. 16 din Legea nr. 272/2004: „(1) Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.(2) Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului." … Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 22 alin. (1) care consacră dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 29 alin. (6) potrivit cărora "Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine" şi ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor. De asemenea, invocă şi încălcarea prevederilor art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului privind protecţia vieţii private şi de familie, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.290/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009, s-a statuat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, aplicarea acestora fiind subsecventă pronunţării de către instanţa de judecată a încetării căsătoriei prin divorţ, dreptul părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legături personale cu acesta fiind recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului. Desfacerea căsătoriei prin divorţ şi, implicit, separarea părinţilor duc, evident, la modificarea modului de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti faţă de copil, diferenţierile fiind determinate de separarea părinţilor şi de imposibilitatea obiectivă de menţinere şi după desfacerea căsătoriei a aceloraşi modalităţi de exercitare a drepturilor şi îndatoririlor părinteşti.Aşa fiind, în soluţionarea litigiilor în materie de relaţii personale care privesc copiii, instanţa de judecată este competentă să stabilească, în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărui caz în parte, şi făcând aplicarea directă, potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, a dispoziţiilor Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, ratificată de România, modalităţile concrete de exercitare a relaţiilor personale între părintele divorţat şi minor, sub rezerva interesului superior al copilului.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.De altfel, Curtea constată că, în esenţă, autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, aspectele invocate vizând consecinţele "nefaste" pe care le-ar avea reglementarea criticată asupra dezvoltării fizice şi morale a copilului minor.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 şi art. 97 din Codul familiei, precum şi celor ale art. 15 şi art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Dana Măceşanu (Mâniosu Georgescu) în Dosarul nr. 865/310/2009 al Judecătoriei Sinaia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește